Linkuri accesibilitate

„Nu li se poate cere artiștilor, cineaștilor, scriitorilor, oamenilor de știință... să accepte să fie folosiți ca mijloc de presiune în afaceri ce relevă de justiție și diplomație”.


O cultură sponsorizată și dependentă într-o măsură covîrșitoare de stat, așa cum este modelul european, are, desigur, numeroase avantaje dar și dezavantaje, puse în evidență de fiecare dată cînd rațiunea unei politici de stat este invocată pentru a manevra actului cultural; pentru a-l transforma într-un instrument politic sau de șantaj politic. Exemplele sînt numeroase și pot fi aduse din cele mai variate țări, dar cel mai actual este destinul „Anului Mexicului” în Franța, o manifestare de mare amploare care, cum se anunța cu o zi în urmă, a fost definitiv anulată, sacrificată pe altarul politicii.


O lună de negocieri diplomatice și de proteste ale lumii artistice din Franța și Mexic s-a soldat cu un eșec total, Mexicul refuzînd să cedeze exigențelor președintelui și diplomației franceze, iar cei din urmă să-și facă poziția mai flexibilă. Rezultatul este, din punct de vedere cultural, catastrofal, conducînd la anularea a circa 360 de manifestări, între care unele, cum erau expozițiile de la Pinacoteca din Paris „Măștile de jad ale culturii maya” sau cea de la Muzeul de
Afișul expoziției Diego Rivera anulată la Bordeaux
Artă din Bordeaux pe tema „Diego Rivera și cubismul”, de un imens interes.

Inutilă a fost scrisoarea deschisă adresată guvernului francez de către responsabilii festivalul de film de la Rennes, desfășurat zilele trecute fără finanțarea promisă de autoritățile mexicane. „Nu li se poate cere artiștilor, cineaștilor, scriitorilor, oamenilor de știință... să accepte să fie folosiți ca mijloc de presiune în afaceri ce relevă de justiție și diplomație”, se afirma în esență în scrisoarea care îi cerea președintelui Sarkozy să renunțe la decizia de a dedica manifestările „Anului Mexicului” lui Florence Cassez, o tînără de naționalitate franceză condamnată de justiția mexicană la 60 de ani închisoare.

Florence Cassez, parteneră a lui Israel Vallarta, un personaj al lumii interlope mexicane, lider al unei grupări intitulate „los Zodiacos”, acuzat de numeroase răpiri de persoane și omucidere, a fost arestată în decembrie 2005 și condamnată sever pentru complicitate la fapte, în ciuda negării vinovăției ei. In februarie, președintele Sarkozy a pus sare pe rana diplomatică deja deschisă de declarații ale fostului ministru de externe, spunînd: „vreau ca fiecare demnitar să vorbească despre Florence Cassez atunci cînd va participa la un eveniment, iar eu voi fi în rangul întîi pentru a vorbi de ea”.

Toate negocierile de aplanare a conflictului diplomatic părînd epuizate, guvernul Mexicului a anunțat că se retrage de la organizarea „Anului Mexicului” în Franța. Și, implicit, nici o lucrare sau obiect de artă nu va mai putea părăsi teritoriul mexican. De ambele părți, în lumea artistică se vorbește de o „catastrofă” ce afectează simultan marile instituții ale celor două țări și pe creatorii individuali.

Mexicul urma să investească 23 de milioane de euro pentru vitrina sa culturală, Franța alte 25 de milioane din bugetul statului și trei de la mecena locali. Pinacoteca de la Paris deplînge pierderea a șase milioane de euro, odată cu anularea expoziției de cultură maya, la Arles, la tradiționalul salon de fotografie, se vorbește de o ediție „fragilizată la extrem” prin pierderea celor 12 expoziții așteptate din Mexic, iar la Muzeul de la Vienne de un dezastru prin anularea altei expoziții far „Culturile antice de la Velacruz”.

Concluzia este unanimă atît în Mexic unde artiștii afirmă că este scandalos că președintele „Felipe Calderon a acționat în scopuri populiste trezind naționalismul mexicanilor” cît și în Franța unde populismul președintelui Sarkozy este tratat identic și unde un realizator de film declara presei „Este o rușine că un conflict diplomatic și juridic ia ostatec cultura!”.
XS
SM
MD
LG