Linkuri accesibilitate

Ce activităţi ilegale întreprinde CC al PCM în martie 1991?


Președintele Mircea Snegur în 1993 cu Boris Ieltsin premierul rus Victor Chernomîrdin

Președintele Mircea Snegur în 1993 cu Boris Ieltsin premierul rus Victor Chernomîrdin

O scrisoare inedită a președintelui Snegur către Grigore Eremei, primul secretar al CC al PCRM.


Potrivit unui document descoperit recent, în data de 6 martie 1991, Preşedintele Republicii Sovietice Socialiste Moldova Mircea Snegur îi trimite o scrisoare lui Grigore Eremei, primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei.

Şeful autorităţilor de la Chişinău îi aminteşte şefului comuniştilor locali despre noua situaţie în care se află PCM şi îl ceartă pentru că nu respectă legile RSS Moldova. Anume, de un an de zile deja Partidul Comunist pierduse monopolul asupra puterii în stat, dar nu acceptase decât formal această realitate. Este vorba mai întâi de încercările PCM de a restabili organizaţiile de partid în ministere, departamente şi alte organizaţii ale administraţiei de stat, ceea ce contravenea legislaţiei în vigoare adoptate de legislativul moldovean.

Comuniştii locali încălcau în mod flagrant legile moldoveneşti


A doua chestiune subliniată de Snegur în scrisoarea adresată lui Eremei se referea la o altă acţiune ilegală a comuniştilor moldoveni, mai periculoasă pentru viitorul Moldovei şi anume implicarea activă a CC al PCM în organizarea referendumului cu privire la semnarea unui nou tratat unional. Mircea Snegur amintea că legile adoptate de organele URSS şi preşedintele Gorbaciov nu erau valabile pe teritoriul Republicii decât cu aprobarea expresă a Parlamentului RSS Moldova, aşa cum preciza articolul 74 din Constituţia RSSM şi declaraţia de suveranitate din 23 iunie 1990.

Cum însă deciziile Sovietului Suprem de la Moscova şi ucazul Preşedintelui sovietic cu privire la referendum nu au fost ratificate de Chişinău, comuniştii locali încălcau în mod flagrant legile moldoveneşti. Lucrurile erau şi mai complicate întrucât PCM nu milita de unul singur, ci împreună cu alte organizaţii, făţiş şovine. Una dintre acestea era Frontul Internaţionalist care avea mulţi susţinători la Tiraspol, dar şi în oraşele din dreapta Nistrului, cu o numeroasă populaţie rusofonă ataşată Moscovei. Interfrontul Edinstvo opta pentru păstrarea hegemoniei limbii şi a culturii ruse în Moldova şi se exprimase vehement împotriva adoptării legislaţiei lingvistice în 31 august 1989 când limba română în alfabet latin a fost declarată limbă oficială.

Unii dintre aceştia nici până astăzi, douăzeci de ani de la acele evenimente, nu au avut bunăvoinţa de a învăţa şi vorbi în public limba română din cauza unui complex al superiorităţii, de „frate mai mare eliberator” faţă de moldovenii români. Acest lucru însă nu-i împiedică să se erijeze azi în cei mai înflăcăraţi apărători ai independenţei Republicii Moldova.

Printre animatorii principali ai Interfrontului care împreună cu PCM şi alte organizaţii mai puţin numeroase fac propagandă pro-moscovită în martie 1991, îndreptată împotriva intereselor populaţiei majoritare şi care nu acceptă nicidecum ideea independenţei sunt persoane active şi astăzi în spaţiul public: Piotr Şornikov, Andrei Safonov, Vitali Andrievski, Ivan Grek, Vladimir Solonari. Ultimul a emigrat în anul 2000 în Statele Unite, acceptând sub influenţa unor specialişti americani sau din diaspora românească ideea că nu există o etnie aparte, moldovenească, şi că populaţia titulară a Moldovei este de fapt de etnie românească.

În încheiere, preşedintele Mircea Snegur îl avertizează pe Grigore Eremei că cei care vor încălca legislaţia şi vor participa la propaganda pro-referendum stabilit pentru 17 martie 1991 vor fi traşi la răspundere. Aceste semnale însă nu au fost luate în consideraţie de CC al PCM şi de către organizaţiile sale satelit, susţinute şi finanţate de autorităţile centrale de la Moscova.
XS
SM
MD
LG