Linkuri accesibilitate


Oricum, ideea după care occidentul are de reparat ceva și de plătit încă și mai mult a devenit obligatorie în dezbaterea publică. Ea a trecut în conștiința oficială și în acțiunea politică europeană unde nu face altceva decît să continue, de pildă propusa realocare de fonduri către Sud, deresponsabilizarea societăților arabe. În plan economic, acest gen de tratament creează rapid dependența de subvenții și conduce la situația ilustrată în mod tipic de teritoriile palestineieni (susținute în totalitate de asistență financiară externă).

Însă propunerea de abandon financiar parțial a Estului și suprafinanțare a Sudului a fost gîndită de politicieni în carne, interese și oase, nu de ideologi. Semnatarii Scrisorii adresate baronesei Ashton sînt, foarte probabil, aliniați în spatele unei idei franceze. Din acest punct de vedere, Franța își confirmă, tocmai sub președenția lui Nicolas Sarkozi, vocația de detractor istoric al Estului. După performanța dubioasă etalată cu ocazia invaziei ruse în Georgia, după contractele militare care dezechilibrează încă mai mult raporturile din zona Mării Negre, după partitura lipsită de eleganță în chestiunea admiterii României în spațiul Schengen, vine ideea deposedării financiare și, implicit, politice a statelor de flancul Estic al Uniunii Europene. Această suită bogată de „coincidențe” e mai curînd o linie de politică majoră care tinde să proclame sfîrșitul istoriei în Est.

Franța e, desigur, îndreptățită să susțină cauza statelor din Sud cu care are o relație istorică specială. Însă asta nu poate presupune decalibrarea Estului. Consecințele schimbării de priorități europene sub impuls francez nu vor provoca o simplă modificare de clasament. Consecința cea mai gravă nu va fi așezarea Estului pe locul II ci încurajarea extensiei politice ruse în spațiul abandonat sau neglijat de UE. Semnalele pro-democratice trimise de UE în ultimii ani și receptionate constructiv de un stat ca Moldova nu privesc un singur stat. Existența sau inexistanța lor va afecta toată zona iar efectul reorientării europene ar putea fi ucrainizarea.

Statele din vecinătatea Estică a UE rămîn obiectul unei mari neînțelegeri. Ipoteza franceză sugerează că marele conglomerat de pe flancul de Est e „rezolvat” din moment ce se poate descurca în condițiile unei finanțări restrînse. Realitatea tot mai problematică și nu tocmai democratică a evoluțiilor din Ucraina, Belarus, parțial Georgia și întotdeauna Rusia spune cu totul altceva. Nici flancul Sudic nu e mai predictibil. Însă aici, presupunerea euro-franceză, descoperă, dimpotrivă, că viitorul e necondiționat democratic și finanțabil. Nu știm încă și nici nu putem bănui că vom știi prea curînd cine va da viitorul regim post-revoluționar al statelor Sudului: o mișcare rebelă fără conducători? armata sau rețelele radicale muslulmane, singurele realități strtcturate și disciplinate în zonă? Discursurile care anticipează automat „democrația” arabă sînt o simplă presupunere sau, mai curînd, un tic politico-verbal. Inversiunea și iluzia optică sînt formidabile. Estul vecin și consubstanțial se vede mai greu, în vreme ce Sudul organizat de o experiență istorică radical diferită se vede clar și pozitiv.

De fapt, nici Estul, nici Sudul nu sînt înțelese în termenii adecvați și acesta e efectul cel mai periculos al unei Politici Europene de Vecinătate concurențaile, redusă la o carvană cu premii care aleargă, în funcție de evenimnente, de la Est către Sud sau de la Sud către Est (asta numai în cazul în care și Estul va recurge la un nou val de tulburări, pentru a culege roadele logicii franceze de adminstrare recompenselor).

Adevărul e, desigur, că înainte de comparația cu Sudul, Estul trebuie să se măsoare cu el însuși. Așa cum notează Nicu Popescu, un excelent analist al interacțiunii UE- Est: „Actually the real problem with differentiation lies not in the Eastern vs Southern dimension, but among the Eastern neighbours themselves (and this includes Russia). [...] Most of the Eastern neighbours have already consolidated or are rapidly consolidating centralised political regimes, coupled with oligarchic and pretty corrupt economic systems. In real life Morocco is often more reformist (though not more democratic) and Lebanon is more pluralist than many of EU’s eastern neighbours.”


Însă ideea înaintată de Franța în Scrisoarea care cere deplasarea centrului de greutate finaciar de la Est la Sud nu face decît să pună problmea în termenii comparațeiei Sud conra Est și invers. Estul va fi ajutat, astfel, să iasă din competiția pentru reformă internă și să se compare sau să se scuze în bloc față de Sud.

Importanța strategică a Estului e intactă, în ciuda operațiunilor lipsite de inteligență ale Franței și asociaților ei (mulțumiri speciale Sloveniei care continuă să se creadă acea parte a Occidentului, plasată în Est, pentru misiuni de civilizare a înapoiaților). Miza e chiar viitorul politic al Europei. Un Est pro-european (cuprinzînd statele din interiorul și din afara granițelor UE) va deprovincializa o Uniune redusă, încă, la definiția occidentală a anilor '70, va mări ponderea strategică a UE și va raționaliza relația cu Federația Rusă. Un Est retrogradat sau reconsiderat periodic, în funcție evenimentele din alte zone, va deveni o zonă de tranzit spre Rusia și spre ideea după care viitorul Europei presupune conectarea economică la piețele rusești. E o iluzie. Rusia însăși nu poate depăși handicapul istoric din care decurg handicapuri economice insurmontabile.

Politica Europeană de Vecinătate e crucială. Iar vecinătatea primoridală pare să se fi mutat la Sud. Această presiune e reală dar nu poate înlocui obligația unei viziuni europene integrale. UE pare să dezvolte o viziune de tip tunel care amplifică Sudul și lasă în afară Estul. Summit Parteneriatului Estic, programat inițial pentru luna mai, la Budapesta, a fost amînat. Presiunile pentru relansarea asistenței financiare pe direcția Sud, în dauna Estului, sînt în creștere. Acum cîțiva ani, cînd dimensiunea Estică părea definitiv adoptată de Uniunea Europeană, Ministrul de Externe polonez Radoslaw Sikorski lansa o formulă memorabilă, distingînd între „vecini europeni” și „vecini ai Europei”. Distincția e în vigoare. Numai un enorm efort miop îi poate confunda sau transforma pe europenii din afara granițelor UE în străini vecini cu Europa.
XS
SM
MD
LG