Linkuri accesibilitate

O săptămînă a Memoriei


Valeriu Daraban
Valeriu Daraban

Valeriu Daraban: „să trăiesc doar cu pensia de militar pe care o primesc este foarte dificil”.






LUNI

Ma trezesc la o ora foarte matinala dar fac coada la baie. Cedez randul fiicei Oxana care trebuie sa ajunga mai repde la serviciu. Intre timp navighez pe calculator. Caut sa aflu cum va fi timpul pe parcursul saptamanii. Ma intereseaza prognoza meteo sa stiu daca voi putea ajunge sau nu la socri care locuiesc la Cocieri, sat aflat in stanga Nistrului. Pamantul lor e in grija noastra. Asa ca trebuie sa stiu daca pot incepe lucrarile de primavera.

Iau dejunul si ma grabesc la serviciu. Sunt angajat prin cumul la o companie de asigurari. Banii pe care ii castig aici nu-mi rezolva toate problemele. Dar si sa traiesc doar cu pensia de militar pe care o primesc este foarte dificil. Numai facturile mi-au scos din buzunar peste doua mii de lei.

Impreuna cu cativa fosti colegi de serviciu si camarazi de lupta din timpul razboiului de pe Nistru am pus la cale programul pentru 2 martie, Ziua Memoriei.

MARTI

Dimineata daruiesc cate un martisor scumpelor mele ființe, sotiei si fiicei.

Ma simt neimplinit deoarece urma sa particip la dezvelirea monumentului ridicat Iu satul Cocieri in memoria celor 64 de martiri din 16 raioane ale Moldovei pe care i-a secerat securea dusmanului in indepartatul an 1992. Evenimentul a fost contramandat pentru ca a ingetat batranul Nistru, iar bacul plutitor s-a defectat. La Cocieri urmau sa vina sute de persoane pe care trebuia sa le instiintam ca dezvelirea monumentului va avea loc ceva mai tarziu.

O veste care ma surprinde. Rusii au decis ca militia devine politie. Ma deranjeaza acest lucru pentru ca in 1989 cand in tara noastra a fost luata aceasta decizie eram dur criticati de expertii de la Moscova, precum si conationalii nostri de etnie rusa. Trebuia sa treaca doua decenii ca ei sa inteleaga ca dreptatea a fost de partea noastra. Acum nu am auzit pe nimeni sa se revolte de aceasta schimbare. Parca au luat toti apa in gura.

MIERCURI

Este o zi trista, pe care o voi tine minte pana la ultima suflare. Imi amintesc ca cu 19 ani in urma o haita de gardisti au patruns fortat cu o masina blindata in satul Cocieri si au deschis foc asupra localnicilor, adunati langa carmuirea gospodariei pentru a merge la lucru. Atunci a fost ucis Alexandru Luchianov si alti trei bastinasi au fost grav raniti. Pe atunci eram comandant adjunct in batalionul de patrula si santinela numarul 6 din sectorul Ciocana al capitalei. Am fost ridicati pe alarma, inarmati cu scuturi si bastoane de cauciuc si trimisi la podul de la Vadul-lui-Voda. Am participat la acel conflict armat pana la incheierea armistitiului de pace.

Dimineata am depus flori la piatra comemorativa din fata comisariatului de politie Ciocana. Atunci, pe campul de lupta am pierdut cinci colegi politisti.


Ulterior am mers in Piata Marii Adunari Nationale unde erau adunati vreo doua mii de veterani din tara. Ne-am aliniat in coloana si insotiti de premierul Vlad Filat am mers pe jos pana la monumentul „Mama indurerata” unde am participat la un miting de doliu. In timpul mitingului m-a sunat presedintele raionului Dubasari, Grigore Policinschi. El mi-a comunicat despre incidentul de la Corjova. Primarul satului Valeriu Mitul si consilierul local Iurie Cotofan au fost retinuti de catre militia transnistrana pentru ca ar fi avut cu ei tricolorul, participand la o slujba de pomenire in biserica din sat. 7 zile de arest acesta este pretul independentei pentru care au si am luptat. Unde-s fortele de mentinere a pacii?

JOI

La serviciu rutina. Merg cu sotia Maria la spitalui institutului oncologic. O vizitam pe o matusa, fosta profesoara din satul Cocieri. Doctorii ne dau asigurari ca interventia chirurgicala a fost reusita si ca degraba va veni acasa. Ce am vazut aici, m-a ingrozit. Foarte multa lume afectata de aceasta maladie, cancerul. Oare cand se va gasi leac si pentru aceasta boala? Razboiul si boala nu aleg oamenii.

Seara, ca de obicei imi sun parintii care locuiesc la Bilicenii Vechi, Sangerei. Imi dau de stire ca li se termina lemnele si carbunii. Dar iarna nu se grabeste sa plece. Caut prin buzunare. O sa-mi fac drum lspre casa parinteasca.

VINERI

Urc in troleibuz. De cateva zile in transportul public poti auzi muzica autohtona. E o adevarata revelatie . Dar gusturile sunt diferite. Nu toata lumea agreeaza aceasta decizie a primarului Dorin Chirtoaca. Nemultumiti sunt rusofonii. Pacat. Caci in maxi-taxiuri cand auzeai „Russcoe Radio”, moldovenii erau mult mai toleranti.

Merg la santierul de constructie unde se ridica un bloc locativ. Fac parte si eu din aceasta cooperativa. De 6 ani se construieste, desi urma sa fie dat in exploatare acum 3 ani. Am vrut un apartament mai bun pentru ca in cel care locuiesc acum curge acoperisul si se sparg țevile. Dar pare-se ca tot aici voi locui si in continuare. Si asta pentru ca vreau sa le ajut pe cele doua fiice.

*Nascut la 24 iulie 1957 in satul Bilicenii Vechi, raionul Sangerei. A facut studii la facultatea juridical a USM. 18 ani a fost angajat in cadrul MAI. Ulterior ofiter in Serviciul Protectie si Paza de stat. Maior in rezerva. Participant la conflictul armat de pe Nistru. Cavaler al Ordinului „Stefan cel Mare”.
Previous Next

XS
SM
MD
LG