Linkuri accesibilitate

Daniela Terzi-Barbăroșie: Parlamentul nu vrea să organizeze audieri în acest subiect până la alegerile locale.

Până în prezent, în Republica Moldova nu a existat vreo prevedere legală care ar impune anumite cote de reprezentare a femeilor în funcţii de decizie politică. Sub presiunea societăţii civile şi în dorinţa fie de a da bine în exterior, fie de a se apropia de electoratul feminin, partidele au afişat totuşi un oarecare interes pentru promovarea participării echilibrate a femeilor la procesele de luare a deciziilor. Unele s-au angajat prin statut să rezerveze pe listele electorale o anumită cotă femeilor, altele au mers chiar în alegeri cu liste întocmite după principiul parităţii, adică un bărbat urmat de o femeie.

Aşa se face că în ultimul deceniu, numărul de femei incluse în listele electorale a crescut de două ori, de la 15 procente în 1998 până la 28 de procente în alegerile din noiembrie trecut. Totuşi, asta nu a dus la creşterea numărului de femei în politică. Un fotoliu de ministru şi nouăsprezece de deputaţi – asta e tot ce au putut obţine femeile în actuala structură de guvernare. Iar la nivel local, 18 din o sută de primării sunt conduse acum de edili-femei.

Toamna trecută, organizaţia de femei a Partidului Liberal-Democrat aflat acum în coaliţie la guvernare s-a angajat să promoveze o iniţitivă legislativă privind introducerea unei cote obligatorii de 30 la sută de reprezentare a femeilor în politică. Numai că, aşa cum o remarcă Daniela Terzi-Barbăroşie, preşedinta unei organizaţii neguvernamentale de promovare a egalităţii de gen, amendamentul, în forma în care a ajuns în parlament, nu are nici o şansă să crescă participarea femeilor în politică.

Daniela Terzi-Barbăroșie: “Formulat aşa, doar cu 30 la sută din candidaţi pe listele electorale să fie femei, asta înseamnă că partidele oricum vor pune femeile în coada listei, numai ca să respecte legea. Noi vrem să fie schimbată prevederea şi ea să se refere fie la fiecare decilă, de exemplu, 30 la sută în primle zece locuri pe listă să fie femei, sau, de exemplu, din primele cinci - una să fie femeie. Măcar aşa. Deşi normal al fi din trei - una să fie femeie, dar moldovenii niciodată nu vor accepta acest lucru. Parlamentul nu vrea însă să organizeze audieri parlamentare în acest subiect, pentru că legislatorii nu vor să intre în vigoare până la alegerile locale. Iar ei nu au interes să se întâmple asta. Partidele rămîn misogine. Deşi, cel puţin la nivel local, oamenii demult au înţeles că femeile sunt foarte bine percepute ca primari.”

Femeile nu îndrăznesc să-şi negocieze poziţia în partid şi nu pot contribui substanţial la bugetul acestuia. Iată câteva explicaţii pentru dominaţia masculină în politică invocate de organizaţiile de femei. O parte din vină este atribuită însă şi prejudecăţilor, şi nu neapărat a bărbaţilor. Am căutat să verific aceasta întrebând câteva precupeţe din Chişinău pentru cine ar vota cu mai mare încredere, pentru un bărbat sau pentru o femeie.

- “Pentru bărbat. Fiindcă bărbatul e bărbat. Femeia are locul ei. Dar când e bărbat la putere, atunci e cum trebuie.”

- “Femeia e cam lunecoasă. Poate să meargă la provocări. Şi oricum va fi folosită de bărbaţi în interesul lor.”

- “Bărbaţii sunt capul familiei. Deci, şi la conducere trebuie să fie bărbaţi. Acolo trebuie răspundere. Da femeia e pentru a naşte copii şi să ţină cont de ei. Să le dea educaţie.”

- “Da eu aş vota pentru o femeie mai degrabă. Pentru că femeia mai bine ştie ce-i trebuie unui copil, unui bătrîn.”

Opinii culese într-o piaţă din Chişinău.
XS
SM
MD
LG