Cîteva lucruri de o ciudățenie rară au umplut ultima săptămînă de fotbal european. Mai întîi, un meci banal, jucat sîmbătă, în Seria A, la Palermo. Sub privirile uimite ale unui public șocat, Palermo s-a prăbușit în fața lui Udinese. La pauză era 0-5. La sfîrșit, a fost 0-7. Udinese a jucat bine dar n-a arătat a echipă de geniu iar Palermo era, pînă la acest meci, una din echipele solide ale campionatului italian. După meci, gazetarii au încercat să explice inexplicabilul. Însă fotbalul din teren nu e suficient. În ciuda negațiilor, Palermo e suspectă de o catastrofă provocată pentru debarcarea antrenorului. Într-adevăr, a doua zi, antrenorul a fost concediat. Conducerea clubului nu avea altă soluție dar soluția a fost destul de probabil fabricată de o echipă răsculată împotriva antrenorului.
Cazul Arsenal e lipsit de conotații necurate. La o săptămînă după ce a bătut senzațional Barcelona, cea mai bună echipă a lumii, Arsenal a jucat, tot la Londra, pe Wembley, finala Cupei Ligii. Una din numeroasele competiții interne de mare tradiție ale fotbalului de club englez, Cupa Ligii se joacă în sistem eliminatoriu dar, spre deosebire de mai cunoscuta Cupă a Angliei, adună numai echipele din ligile profesioniste.
Arsenal avea mare nevoie de victorie. După șapte sezoane în care a jucat adesea superb, Arsenal a rămas fără titluri interne sau internaționale. Cupa Ligii era o ocazie de neratat. Mai ales că adversarul din finală era Birmingham o echipă sobră și atît. Mare favorită, Arsenal a continuat seria eșecurilor. Birmingham a deschis scorul iar Arsenal a egalat. Meciul era relansat și, după o mică ezitare, Arsenal părea să meargă spre victorie. A venit însă ultimul minut. La o fază calmă de poartă, portarul și stoperul lui Arsenal au reușit o gafă monumentală care a pus mingea în picioarele unui atacant advers. Vîrful lui Birmingham a împins mingea cu latul în poartă, arbitrul a fluierat sfîrșitul meciului și Arsenal a ratat încă o dată un trofeu.
Seria insucceselor bizare, aproape obsesive, ale Arsenalului nu e tocmai o întîmplare. Echipa joacă mai bine meciurile în care are șansa a doua și poate bate, de pildă, Barcelona. Însă tot Arsenal nu se descurcă în fața echipelor mici sau în situațiile sigure. Acest gen de oscilație e compatibil cu echipele tinere și Arsenal e o echipă care aduce tot timpul în teren 6-7 jucători de mare talent și cu puțină experiență. Cealaltă explicație vine, poate, din atmosfera experimentală insuflată de antrenorul Arsene Wenger, un tactician și un promotor de talente remarcabil care nu lasă, însă, niciodată echipa să se așeze. Oricum, de mulți ani încoace, Arsenal e unul din cele mai interesante și ciudate spectacole fotbalistice ale Europei.
În domeniul bizareriei individuale, recordul de consecvență e deținut de Ashley Cole, fundaș dreapta, fost la Arsenal, acum la Chelsea, și titular de bază al naționalei Angliei. Cole a ținut să continue o serie care a început cu violențe fără sens în teren și a continuat cu prezențe nude în mesaje foto. De unde și divorțul. Mai nou, Cole a fost implicat într-un incident la baza de antrenament a clubului Chelsea. Poliția anchetează dar nu dă de firul logic. Nu e clar ce căuta Cole la antrenament cu o pușcă cu aer comprimat și cum a ajuns să tragă într-un tînăr stagiar al clubului.
