Linkuri accesibilitate

Comuniştii au fost suficient de abili ca să se eschiveze de la răspundere pentru ceea ce s-a întimplat în ultimul deceniu.


3 martie 2001

Semnificații și implicații ale victoriei comuniștilor în R. Moldova.

Editorialul săptămînal.
Nestor Ratesh

Victoria copleşitoare a comuniştilor în Republica Moldova nu este cataclismul de care scria o parte din presa romana dar nici un eveniment oarecare a cărui semnificaţie poate fi expediată în cîteva fraze minimalizante şi încurajatoare, care pare să fie preferinţa , cel puţin a unor oficiali romani. Avem de-a face un primul caz în care un partid comunist ce se declară marxist leninist obţine o victorie absolută în Parlamentul unei republici a fostei URSS. De fapt, este o premieră pentru întreaga Europa Centrală şi de Est.

Extremismele de stînga sau de dreapta prosperă în situaţii de criză economică şi disperare socială. Moldova este considerata cea mai săracă ţară din Europa, unde salariul mediu este în jur de 30 de dolari pe lună, salariile şi pensiile se plătesc cu tîrîita iar corupţia a devenit un flagel. După unele estimări vreo 600 de mii de moldoveni rătăcesc prin ţări străine în căutare de muncă. Femeile moldovence sunt o ţintă preferată a traficanţilor de carne vie.

În asemenea împrejurări guvernanţii de pînă acum nu au mai fost în stare să obţină încrederea alegătorilor. Comuniştii au fost suficient de abili ca să se eschiveze de la răspundere pentru ceea ce s-a întimplat în ultimul deceniu. Cu toate că au fost într-o bună parte a acestei perioade principalul partid al republicii cu 40 % din mandate în ultimul Parlament şi au influențat multe din deciziile legislativului şi ale executivului, comuniştii şi-au cultivat cu succes o imagine de opozitie, de alternativă la diversele guverne care s-au perindat în era post sovietică. Ei au reuşit să pună în valoare şi o anume noslatgie pentru vremurile mai de demult, întreţinută de necazurile prezentului.

Comuniştii au făcut multe promisiuni populiste, dar după căştigarea alegerilor au vorbit de cu totul alte priorităţi decît cele economice. Liderul lor, Vladimir Voronin a formulat două priorităţi explicite: aderarea la uniunea Rusia-Belarus şi restabilirea limbii ruse ca limbă de stat alături de limba romana, pe care comuniştii insistă să o numească în continuare „limba moldovenească”. Acestea sunt priorităţi care cu siguranţă fac plăcere Moscovei, angajată în prezent într-o ofensivă menită să recîştige fostul spaţiu sovietic ca sfera a sa de influenţă.

Sub Vladimir Putin a devenit tot mai clar că Rusia şi-a elaborat o strategie de recucerire a statutului ei de supraputere, manipulînd o gama destul de largă de mijloace.
În Moldova, alegerile anticipate, convocate nu atît din dorinţa comuniştilor cît datorită absenţei unei minime capacităţi de anticipare şi a instinctului de conservare la liderii partidelor de centru şi de dreapta i-au servit liderului Kremlinului oarecum „pe tavă” o şansă bună de a marca un punct la periferia vestică a zonei pe care o reclamă.

În perspectiva extinderii NATO spre Est acest punct marcat este preţios. Cel puţin aşa apare în acest moment. Liderul comunist Voronin are reputaţia unui politician sagace şi discursul lui post electoral este destul de ambiguu. La televiziunea rusească el a fost vechiul activist nostalgic pro moscovit. Dar într-un interviu acordat Europei Libere şi într-o conferinţă de presă ţinută la Chişinău el a încercat să liniştească, pe cît posibil, îngrijorările internaţionale şi cele interne, afirmînd că nu intenţionează să impună un guvern comunist, preferînd un executiv format din tehnocraţi şi condus de un prim ministru necomunist.

În ce priveşte cele doua priorităţi ale sale, el a promis să le supună unui referendum. „Trebuie să fim acolo unde e interesul nostru” a spus el, întărind sensul acestei afirmaţii prin proverbul moldovean „viţelul blînd suge la doua vaci”.
Rusia este, sigur, pe departe cel mai mare partener comercial al republicii Moldova şi sursa ei principală de gaze şi alti combustibili, dar ajutoare substanţiale şi împrumuturi vitale vin din Occident, de la FMI, Banca Mondiala, SUA si Uniunea Europeană. Promovarea ideii unui guvern de tehnocraţi ar putea sa fie nu numai o stratagemă a comuniştilor de a linişti Occidentul şi pe moldovenii îngrijoraţi. Este probabil că ei caută căi de a-şi micşora povara guvernării unei ţări în teribilă criză, cu o situaţie economică dezastruoasă şi resurse tot mai mici.

Unii analişti cred că comuniştii ar putea fi la fel de neliniştiţi în privinţa noilor lor răspunderi, pe cît sunt moldovenii democraţi de viitorul ţării lor. Comuniştii ar putea, la fel, să fie pragmatici în privința reformei economice sau a privatizării, deşi se aşteaptă ca statul să se amestece mai brutal în activităţile economice şi să instituie tot felul de controale, liderul comunist Voronin a declarat că nu se vor re-naţionaliza firme privatizate şi că vor continua procesele de privatizare. Unii dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri sunt membrii ai PCRM şi chiar familia Voronin numara printre ei, proprii capitalisti. Interesul propriu dictează adesea, moderaţie.
XS
SM
MD
LG