Linkuri accesibilitate

Creșterea PIB-ului nu poate fi susținută fără schimbări sistemice


Iurie Gotișan

Iurie Gotișan


Iurie Gotişan: „Fără îndoială, creşterea de circa 7 la sută a Produsului Intern Brut face din 2010 un an special pentru evoluţia economică a ţării şi, de fapt, Republica Moldova are una din cele mai înalte rate de recuperare economică din Europa de Est şi Comunitatea Statelor Independente. Mai mult: tot cifrele arată, că sectorul agricol a înregistrat o creştere de peste 20 la sută, iar industria, dacă putem să-i spunem aşa, a realizat o creştere de 8 la sută. Au crescut şi exporturile – acestea cam cu 23 la sută, iar importurile cu 17 la sută. Şi este de fapt o situaţie firească. Pe măsură ce au crescut tranzacţiile de import-export, respectiv, am avut şi acumulări mai mari din taxe vamale, accize pe import, etc. În plus, transferurile de peste hotare, în particular remitenţele, au cunoscut şi ele o creştere comparativ cu anul trecut, fapt care s-a reflectat la fel în taxe şi consum.”

Europa Liberă: Să însemne aceste cifre, că punctul de vârf al crizei a fost depăşit? Şi că de acum încolo va urma o dezvoltare continuă şi stabilă a economiei Republicii Moldova?

Iurie Gotişan: „Puţin probabil că acest ritm de creştere să fie menţionut pe o durată mai lungă şi asta dacă se va menţine actualul model de creştere economică, bazat preponderent pe consum. Reduceri de cheltuieli sau măriri de taxe nu se vor putea face la nesfârşit, pentru că aceştea au fost factorii fundamentali, care au contribuit la creşterea economică din anul trecut şi esenţial în structura economică nu s-a schimbat mai nimic. Fiindcă majorarea de impozite şi taxe poate fi privită, până la urmă, cu ochi răi de către business sau de sectorul productiv, care pe departe nu şi-a revenit încă din criza economică. Am rămas cu aceeaşi agricultură extensivă şi prost tehnologizată, care are o contribuţie la formarea Produsului Intern Brut de numai 15-17 la sută, dar care antrenează peste 33 la sută din populaţia economic activă a ţării, fără mare valoare adăugată. Avem o industrie incomparabilă cu cea a ţărilor din regiune, de fapt una bazată mai mult pe prelucrarea producţiei alimentare şi atât.”

Europa Liberă: Resurse mari nevalorificate se zice, că se conţin tocmai în această diferenţă foarte mare între situaţia de la sate şi cea de la oraş, urbele asimilând majoritatea investiţiilor şi a forţei de muncă.

Iurie Gotişan: „Bineînţeles, avem o polarizare economică enormă în oraşe şi centrele raionale, mai bine zis între Chişinău şi periferie. Spre exemplu, peste 50 la sută din Produsul Intern Brut al ţării este realizat anume în Chişinău. Aici fiind concentrate şi cele mai bune resurse umane şi de infrastructură, însă, totodată, în zona în care este concentrată mai puţin de 25 la sută din populaţie a ţării. Mai mult: peste 80 la sută din investiţiile străine şi 60 din cele locale la fel sunt plasate în Chişinău. O situaţie similară e şi pe dimensiunea de venituri şi salarii. Deci, avem o conjunctură economică
regională deplorabilă, iar dacă structural şi regional privind alocarea de resurse nu se va schimba, atunci calitatea creşterii economice va rămâne aceeaşi.”

Europa Liberă: Cum credeţi, cât ar putea să dureze această tranziţie de la o economie de consum, sau bazată pe consum, la o economie competitivă? Spre care tinde Republica Moldova şi care să nu fie atât de dependentă de factorii externi.

Iurie Gotişan: „Eu cred că din capul locului ar trebui să se înceapă cu măsuri radicale. Bineînţeles, că acestea pe termen scurt sunt dureroase şi, evident, cu efecte sociale nedorite, însă pe termen mediu şi lung pot da rezultate extraordinare. Mai multe ţări din Europa Centrală, ca Slovacia, sau Polonia au actualmente nişte evoluţii fulminante, recurgând cu ani în urmă la reforme profunde. Deoarece ceea ce s-a făcut la noi până acum au fost mai degrabă nişte abordări ad-hoc, decât sistemice. Trebuie să reformărm structural economia. Dacă, spre exemplu, statistica ne arată, că serviciile predomină în formarea Produsului Intern Brut, cu peste 60 la sută, atunci aici ar trebui, cred eu, să se bată. Este nevoie de reforme radicale ale serviciilor de transport, de distribuţie, infrastructură, pentru că acestea, până la urmă, ar fi cheia spre o dezvoltare durabilă. Revizuirea per ansamblu a tuturor politicilor de cheltuieli.Pentru că mulţi bani, foarte mulţi sunt direcţionaţi în domenii şi obiective absolut neprioritare. Eu ştiu, nici reforma sistemului de pensii nu mai poate fi amânată. Sunt, în opinia mea, mai multe domenii, în care ar trebui să se meargă cu securea, altfel riscăm să ne tot bălăcim în cifre frumoase, dar fără efecte economice structurale.”
XS
SM
MD
LG