Linkuri accesibilitate

Mircea Cărtărescu despre spectrul teocrației în țările arabe cuprinse de revolta anti autoritară.

Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania isi alege in acest sfarsit de saptamana un nou presedinte, in conditiile in care cel care a condus-o din 1993, Marko Bela, nu si-a mai depus candidatura. Editorialistul ziarului Evenimentul zilei, Silviu Sergiu, face un portret al liderului UDMR, prin care se schiteaza, implicit, si misiunea celui care-i va urma in post. Marko Bela s-a dovedit poet doar in sensul propriu al cuvantului (fiind autorul mai multor volume de versuri). Altminteri, in politica, pragmatismul sau a functionat si s-a diseminat cu succes in interiorul UDMR. A reusit sa mentina unitatea unei organizatii mult mai complexe decat un partid. In UDMR au coexistat tot timpul platforme, ideologii si interese diferite. Intre greselile liderului maghiar Marko Bela, Silviu Sergiu aseaza relatia tensionata cu liderul radicalilor Laszlo Tokes. Din pozitia actuala de europarlamentar, pastorul reformat va reprezenta pentru viitorul presedinte al UDMR un risc in crestere de scindare a comunitatii maghiare, cu consecinte directe asupra sansei UDMR de a intra in viitorul parlament.

Criza profundă a lumii de astăzi


Doua dintre comentariile presei de azi se opresc la revolutiile din tarile arabe. In Evenimentul zilei, Mircea Cartarescu porneste de la ceea ce aseamana aceste revolte ale popoarelor impotriva unor regimuri autoritare sau chiar totalitare (cazul Libiei) cu ceea ce s-a intamplat in estul Eruopei in 1989, la caderea regimurilor comuniste. Spre deosebire de fostele tari socialiste, care aveau o singura optiune de viitor, democratia, tarile arabe au in fata doua alternative: democratia, fireste, dar si o forma sau alta de teocratie, arata Mircea Cartarescu. In opinia sa, cea de-a doua varianta ar fi la fel de rea ca tirania laica insasi.

Cristian Parvulescu scrie pe aceeasi tema, in Romania libera. Articolul demonstreaza ca modul in care cad regimurile din nordul Africii indica nu doar crize ale acelor regimuri, ci o criza profunda a insesi lumii de azi. Solutia nu poate fi una partiala – reforma politica, sau economica, sau culturala, sau toate la un loc. Se impune, crede Parvulescu, constientizarea faptului ca “modelul social dominant a deteriorat mecanismele sociale pana intr-acolo incat reconstructia comunitatii solidare devine din ce in ce mai dificila. Imbunatatirea relatiilor dintre oameni pe baza unor principii si proiecte comune a devenit problema vitala a secolului 21. Fara aceasta, orice constructie stabila devine iluzorie si orice drum se va infunda”.
XS
SM
MD
LG