Poate plecarea medicilor moldoveni în străinătate avea şi efecte bune pentru sistemul de sănătate din Republica Moldova? Cum îşi pot ajuta doctorii din diasporă colegii din ţara de baştină? Sunt doar câteva întrebări la care vom afla răspunsul într-un interviu cu medicul-neurolog Mihaela Jardan, originară din Republica Moldova şi stabilită de mai mulţi ani în Germania, în orășelul Plau am See.
Înainte de a da curs interviului, vă invităm să ascultaţi opiniile mai multor trecători pe care i-am întrebat dacă au încredere în medici.
Despre sistemul de sănătate cu moldoveni și cu dr. Mihaela Jardan
- „Eu am fost cu copilul meu, i-am dat 100 de lei si el a zis ca asta-i putin, ca trebuie 150. Ăsta nu-i medic normal. Copilul n-are nici un an de zile, dar el cere bani. Dar daca eu n-am de lucru si n-am de unde sa-i dau? N-are sa se uite nimeni la dinsul.”
- „De multe ori, cind oamenii ajung pe masa de operatie si nu se face lucru calitativ, dupa asta apar multe complicatii. Oamenii pot avea probleme mult mai complicate decit pina la operatie.”
- „Acum toti iau mită: medicii, politia si profesorii, toti! Acum nu poti fara mită, de asta mă strădui sa fiu sanatoasa tot timpul. La clinicile particulare trebuie sa platesti. Dar la acele de stat tot platesti, dar mai putin, dupa cum te lasa sovistea, inima, mai ales buzunarul. Acum, in Moldova fara bani in buzunar nu cred ca poti sa iesi din casă.”
- „Medicii buni nu sunt neaparat doar la clinicile particulare, sunt si la spitalele simple, depinde de medic.”
- „Nu spun ca există medici de treaba, care prescriu tratament care ajuta si persoana se vindecă, dar sunt si medici care prescriu o gramadă medicamente care n-au absolut nimic cu boala lor, dar au business cu cineva care are farmacie.”
- „Am incredere in medicii pe care ii cunosc personal. Parintii mei lucreaza in domeniul medical si atunci cand merg la un medic eu stiu sigur ca e un medic bun-bun.”
Europa Liberă: E absolut necesar de dat mită medicilor, de făcut cadouri de fiecare dată, sau asta nu influienteaza calitatea lucrului lor?
- „Cu parere de rau in ultimul timp toti oamenii se bazează pe mită. Medicii deja s-au obisnuit cu acest lucru. Unii din ei pina nu primesc o recompensă nici gind nu au sa se apuce de lucru.”
- „Pe parcurs nu prea aveam incredere. Salariul e mic, a luat rubla si a facut. Dar de cind au aparut poliţele acestea el nici nu se uita la tine. Sotia mea e sora medicala la o firma nemţească. Daca salariul e plătit normal – se ţine de lucru.
*
În Moldova ce se întâmplă? După externare, pacientul este trimis acasă, rudele trebuie să îngrijească de pacienţii paralizaţi. În Germania sistemul social este atât de bine pus la punct încât se direcţionează pacientul. Spitalul nu are grijă de pacient doar în timpul spitalizării dar şi după. Unde merge? La recuperare sau într-un centru specializat, cine are grijă de el? Acestea sunt diferenţele majore”.
Europa Liberă: În Germania se întâmplă ca pacienţii să meargă la medic cu „mulţumire” aşa cum se obişnuieşte în Republica Moldova?
Mihaela Jardan: „Eu nu am văzut niciodată aşa ceva. Singura chestie pe care am văzut-o în Germania, care se practică, este ca pacienţii să mulţumească asistentelor medicale. Am văzut şi bani, dar care se dau cum ar veni în fondul departamentului, adică sume mici de cinci, zece euro, un „mulţumesc frumos”, un coş cu fructe sau prăjituri la sfârşit. La medic nu am văzut niciodată să se dea nimic. Nici eu nu am primit nimic, niciodată”.
Europa Liberă: Să ne întoarcem la proiectul în care sunteţi implicată şi prin care încercaţi să ajutaţi medicii din Republica Moldova...
Mihaela Jardan: „În el sunt incluşi cinci medici care activează în Germania şi care sunt din Republica Moldova. Este un proiect care încearcă cumva să scoată un beneficiu din migraţia medicilor moldoveni în Germania. Acum suntem la stadiul de a facilita stagii de perfecţionare pentru medicii din Moldova. Personal, în clinica în care activez eu am facilitat cooperarea cu Institutul de Neurologie şi Neuroghirurgie din Chişinău şi spitalul raional din Ungheni”.
Europa Liberă: Ceea ce înseamnă că medicii din Ungheni şi Chişinău merg în Germania?
Mihaela Jardan: „Da, înseamnă că ei vin la noi, înseamnă că noi le acordăm tot sprijinul necesar, adică ceea ce putem să le propunem la momentul dat este creşterea nivelului profesional. În clinica în care activez eu au fost, deocamdată, trei colegi care au stat o lună şi s-au întors înapoi. Şi-au ridicat nivelul profesional, au acumulat noi cunoştinţe şi s-au întors.
De exemplu, a fost pornit un alt proiect prin care ne dorim deschiderea unei unităţi de urgenţă în cadrul Intitutului de Neurologie şi Neurochirurgie. Ce înseamnă asta? Este o unitate specializată de tratament al accidentelor vasculare-cerebrale acute. La momentul dat nu avem o astfel de unitate specializată în Republica Moldova, ceea ce înseamnă că dacă s-ar crea aşa o unitate, dacă reuşim, ar însemna scăderea mortalităţii, care este foarte mare la momentul dat, şi a morbidităţii, adică a complicaţiilor asociate accidentului vascular-cerebral. Ar creşte şi calitatea vieţii pacientului după un asemenea eveniment. Accident vascular-cerebral cred că ştie toată lumea ce înseamnă – insult, am observat că se foloseşte din rusă”.
Europa Liberă: Pe dvs ce va făcut să vă implicaţi în acest proiect?
Mihaela Jardan: „Eu am vrut să-mi ajut colegii şi am vrut cumva să contribui la ameliorarea calităţii serviciilor prestate populaţiei din Republica Moldova. Am vrut ca şi pacienţii noştri să beneficieze de un tratament calitativ şi să li se ofere o şansă pentru o viaţă mai bună”.
Europa Liberă: Mihaela, colegii pe care i-aţi ajutat şi care au fost deja în Germania, cum reuşesc să împace cunoştinţele „europene” pe care le-au obţinut cu, deseori, condiţiile sovietice din spitalele din satele, raioanele în care muncesc?
Mihaela Jardan: „Am să vorbesc despre mine. Am fost în Germania pentru şase luni după care m-am întors pentru un an în Republica Moldova. Eu am fost foarte frustrată după Germania pentru că cunoştinţele noastre teoretice şi experienţa practică nu sunt cu nimic mai rele decât cele ale colegilor din Germania.
Problema e că noi nu avem cu ce lucra, noi nu avem cum să ne dezvoltăm profesional, noi nu avem cum să acumulăm experienţa necesară, cu preparate bune medicamentoase, pentru că noi nu dispunem de investigaţii performante, şi atunci sigur că intervine frustrarea. Cunoştinţele sunt bune dar nu avem unde să le folosim. Ieri am vizitat un spital privat recent deschis, unde sunt sunt nişte condiţii ca în Germania, spitalul arată ca în Germania...”
Europa Liberă: Dar şi preţurile sunt europene, din câte am înţeles cazarea într-un asemenea spital este de 90 de euro.
Mihaela Jardan: „Şi preţurile sunt europene, şi pentru un doctor este foarte uşor din momentul în care ai cunoştinţe şi o experienţă practică atât de vastă, e uşor să foloseşti cunoştinţele, când ai cu ce. Eu cred că o să fie rezultate bune dacă o să meargă pacienţii”.
Europa Liberă: O bună parte din cetăţeni au un salariu cât ar sta două-trei zile în această clinică.
Mihaela Jardan: „Deja din experienţa proprie ştiu că, de obicei, când un pacient nimereşte în stare gravă la spital, toate rudele se mobilizează şi oricum găsesc bani şi oricum, neoficial, aceşti bani se dau. În acest caz au să se mobilizeze la fel, dar o să beneficieze de servicii de calitate înaltă. Desigur că o să rămână un segment de populaţie care nu o să beneficieze de aceste servicii. Pe de altă parte, acum am fost în vizită la Ungheni şi am văzut un caz când unui pacient fără poliţă i se acordă tot ajutorul necesar, dar nu i se pot face investigaţii sofisticate pentru că nu sunt bani, iar serviciul social nu plăteşte investigaţiile respective. Cumva aşa şi o să rămână, pacienţii fără bani nu o să beneficieze nici aşa, nici aşa de servicii”.
Europa Liberă: Cum credeţi că în Republica Moldova poate fi rupt acest cerc vicios când, pe de o parte, medicina este gratuită pentru că avem poliţă de asigurare, pe de altă parte oamenii se ştie că merg la medic şi, informal, plătesc.
Mihaela Jardan: „Trebuie investit mai mult în sistemul de sănătate, în momentul în care medicii vor avea salarii decente sigur că o să scadă şi darea de bani la medic. Acum nu îmi pot imagina ca un doctor să trăiască cu 150-200 de euro pe lună, mai ales atunci când are o familie. E şi normal că trebuie să trăiască cumva şi e normal că va încerca să ia cumva aceşti bani de la pacienţi. La fel e şi cu poliţa de asigurare.
Din păcate, pacienţii din Moldova nu au acces la investigaţii, toţi procedează după principiul – cine are cunoştinţe, cine are bani, beneficiază de investigaţii, cine nu, nu. Până la urmă e o chestie de bani. Ca şi personal medical vreau să zic că medicii moldoveni au cunoştinţe bune şi sunt pregătiţi, însă dacă nu ai cu ce lucra nu ai cum să ai performanţă”.
