O țară cu două fețe. Una solară, zâmbitoare, atractivă, desprinsă parcă din spoturile de reclamă pentru turiștii occidentali, și alta sumbră, depresivă, rezervată consumatorilor de acasă – aceasta e Moldova. Succesele externe ale actualei guvernări tind tot mai mult să acopere propagandistic neîmplinirile interne.
De exemplu, nimeni nu va pune la îndoială faptul că apropiata vizită a vicepreşedintelui american Joe Biden la Chișinău reprezintă dovada unei imagini externe foarte favorabile a Republicii Moldova. Ne întrebăm însă dacă această percepție pozitivă se va menține după ce oficialul american se va plimba pe drumurile desfundate ale Moldovei, după ce va intra – dacă i s-ar oferi posibilitatea – în spitalele degradate, cu bolnavi care dorm pe culoare, sau dacă ar vedea satele noastre părăsite, lipsite de o elementară infrastructură, de apeduct și canalizare. La fel de mult ne-am dori să cunoaștem opinia dlui Biden despre politica interesului național, profesată de Opoziția comunistă, care nu vrea decât să revină la putere pentru a jefui țara mai abitir decât a făcut-o între anii 2001-2009.
Molima scumpirilor - apă la moara cîrtiței comuniste
Ion Hadârcă a avut o expresie memorabilă: „cârtița comunistă sapă în digul Alianței.” Deputatul liberal se referea la discuțiile dintre Filat și Voronin, dar și la cele dintre Lupu și șeful PCRM pe tema votării președintelui, discuții netransparente, care pun în pericol existența Coaliției. Dar și în activitatea curentă, partidele din Alianță au grijă să ușureze munca tenace a „cârtiței comuniste”. Astfel, actuala putere a eșuat în încercarea ei de a curma, prin măsuri administrative, creșterea galopantă a prețurilor. Scumpirile sunt ca o molimă, ai crede că toate aceste carteluri și clanuri mafiote au decis să provoace o revoltă populară care să-i readucă pe comuniști la guvernare.
Mai rău este că în acest război surd sunt amestecate interese economice din sânul actualei puteri și rivalități politice acerbe. Mărirea scandaloasă a tarifelor, la care a recurs Moldtelecom, a pus în scenă un jenant schimb de replici între premierul Vlad Filat și ministrul economiei Valeriu Lazăr. Aceste dueluri verbale, cu sau fără iz de PR, sunt făcute pe spinarea cetățenilor, iar costurile politice le suportă Alianța în întregul ei, nicidecum partidele luate separat.
În domeniul construcțiilor, investitori români se plâng că sunt furați, deposedați de niște așa-ziși parteneri rusofoni din Moldova – și este invocat numele unui lider de partid social-democrat –, iar aceste scheme criminale sunt acoperite de o justiție coruptă. Cum să nu-ți amintești în acest context și de soarta firmei „Eurofarm” de la Brașov? Aceasta, după ce preluase întreprinderea „Farmaco” – singurul producător de medicamente din Moldova –, relansându-i activitatea, a fost izgonită de guvernarea comunistă.
La fel au pățit și producătorii de bere din România, sabotați cu înverșunare prin înțelegeri ilegale dintre autorități și clanurile economice de sorginte estică. De atunci încoace, vorba unui scriitor mucalit, moldovenii se „îneacă în „Baltica” rusească și-n bere ucraineană pompată din Nipru”. Corupția a luat proporții atât de indecente, încât răzbate până și într-o presă mediocră cum e cea moldovenească, din care jurnalismul de investigație a dispărut aproape cu desăvârșire.
„Keep going to West”, ne va spune, probabil, la Chișinău, vicepreședintele Joe Biden, adică: „moldoveni, continuați pe drumul reformelor și noi vă vom ajuta!”. Dar cum să scăpăm de boala parvenitismului și a foloaselor necuvenite, care împing Moldova înapoi în grota comunismului, din păcate, nimeni nu ne poate învăța.
