Linkuri accesibilitate

Ion Sturza: „Sărăcia noastră vine şi din lipsa noastră de cultură, lipsa noastră de aderenţă la valorile muncii”.


Preşedintele Rusiei Dmitri Medvedev a trimis spre examinare Dumei de stat, camera inferioară a Parlamentului rus, un proiect de lege, ce prevede sancţionarea corupţiei prin amenzi de o sută de ori mai mari decât valoarea mitei. Organizaţia neguvernamentală anticorupţie Transparency International, cu sediul la Berlin, a evaluat constant Rusia ca fiind una dintre ţările cele mai corupte din lume. Şi despre Republica Moldova se spune că e o ţară cu un grad înalt de corupţie şi că este cel mai sărac stat din Europa. Despre corupţia cotidiană şi sărăcia noastră cea de toate zilele vorbim la acest sfârşit de săptămână.

*

Aşadar, se zice, că anume corupţia ar aprofunda sărăcia. Ce legătură există între corupţie şi sărăcie? Şi dacă Republica Moldova ilustrează această legătură? Mai întâi să ascultăm vocea poporului, căreia i se mai spune vocea lui Dumnezeu.

- „Există şi sărăcia şi corupţia. Astea-s două probleme care nu ne arată o faţă frumoasă pentru Moldova.”

- „Sărăcie este peste tot. Dar cred că la ţară este mai mare sărăcia. Familii care trăiesc chiar sub nivelul sărăciei.”

- „Avem mulţi copiii, care iată vin din Cimişlia săraci, n-au ce mânca, n-au ce încălţa.”

- „Şi chiar condiţii foarte grele pentru trai. Nu au pe timp de iarnă cu ce încălzi. Chiar dacă s-a stricat un geam, poate să stea cu peliculă în geam.”

- „Probleme de sărăcie. Lipsa de informaţie, lipsa condiilor bune de educaţie, lipsa de locuri de muncă, lipsa de posibilităţi de a avea un câştig durabil pentru întreţinerea familiei.”

Europa Liberă: E săracă Moldova?

- „Da.”

Europa Liberă: De ce e săracă?

- „Fiindcă e criză şi majoritatea fug de aici, ca să lucreze peste hotare, ca să aibă o bucată de pîine, ca să întreţină familia. Eu cred că e săracă şi în mentalitate, dacă fuge.”

Europa Liberă: De ce e săracă Republica Moldova?

- „Pentru că sunt puţini oameni cu inţiativă şi nu iniţiază afaceri. Salarii mici.”

Europa Liberă: Corupţie există?

- „Dacă noi n-am da mită, cred că nu s-ar cere”

- „Şi mare corupţie încă .”

Europa Liberă: Ce înseamnă mare corupţie?

- „De atâta, că nu se arată tot venitul, care se câştigă.”

Europa Liberă: Dacă lumea e săracă, de unde are bani să dea mită?

- „Cei care au puţini bani, ei uneori intră în datorii şi mai mari ca să soluţioneze problema. Şi devin într-un fel şi mai săraci.”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă, că nu există încredere în instituţiile statului?

- „Depinde de funcţionarii, care ocupă fotoliile. Sunt oameni care încă nu respectă regulile.”

Europa Liberă: Care problemă e mai pronunţată – sărăcia sau corupţia?

- „Sunt strâns legate. Pentru că şi cei care se duc în ispită şi încearcă să ia mită, ei tot o fac din cauza că nu au surse suficiente de existenţă, chiar dacă au responsabilităţi mari.”

- „Corupţiu razvodim mî sami. Mî s naciala nastroienî na to cito bî dati, dlea tavo citobâ uprastiti vse svoi problemî.

Europa Liberă: Cine trebuie să pună capăt acestor două fenomene rele – corupţia şi sărăcia?

- „Guvernul.”

Europa Liberă: Ce trebuie să facă guvernanţii?

- „Trebuie să ridice Moldova. Să dea tot ceea ce doreşte omul fiecare – un salariu bun, un loc de muncă bun.”

- „Eu cred că trebuie de început de sus.”

Europa Liberă: Peştele de la cap se strică?

- „Cred că e aşa.”

- „Dacă ar fi un preşedinte şi un Parlament receptivi la aceste două întrebări, noi socotim că Moldova ar putea degrabă să iasă din situaţia în care se găseşte la moment. Depinde desigur de oameni care-s în fruntea conducerii Moldovei.”

*




Aşa cum sugerează şi oamenii cu care am discutat ocazional, problemele majore ale Moldovei moderne rămân a fi sărăcia şi corupţia. Între sărăcie şi corupţie ar exista o legătură directă, sărăcia e un rezultat al corupţiei. Lupta împotriva corupţiei ar trebui să fie o prioritate a guvernanţilor. Cu fostul premier Ion Sturza discutăm în studioul Europei Libere de la Chişinău despre Moldova între corupţie şi sărăcie.

Ion Sturza
Ion Sturza: „Dacă ne uităm care este comportamentul social sau nivelul de trai în Republica Moldova poate că nu este atât de dezastruos, cum apare dintr-o parte. Dar statistic vorbind, totuşi sărăcia este uşor de contabilizat. Noi avem unul din cele mai joase nivele de Produs Intern Brut pe cap de locuitor, avem un consum pe persoană fizică foarte jos, avem un grad de economie foarte joasă.”

Europa Liberă: Acces limitat la sănătate, acces limitat la educaţie, acces limitat la nutriţie.

Ion Sturza:
„Exact. Astea sunt ceea ce ţine de serviciile sociale, care ar trebui să fie în mare măsură garantate de către stat.”

Europa Liberă: Ele sunt garantate, dar nu sunt acoperite.

Ion Sturza: „Noi încercăm, de fapt, să continuăm agonia unui sistem social, pe care l-am moştenit de la vechiul regim, care a dispărut de 20 de ani, dar care mai mult este în mentalitatea noastră – că statul este obligat, că noi trebuie să fim social acoperiţi, susţinuţi, ş.a.m.d. În realitate, într-o economie de piaţă, din păcate, sau din fericire pentru mine, pentru că eu consider că o economie de piaţă stimulează iniţiativa şi munca, nu este chiar aşa. De ce vă spun că pentru mine nu e atât statistica, nu e atât noţiunea economică importantă, cât una mai filozofică.

Aş spune că sărăcia noastră vine şi din lipsa noastră de cultură, de inteligenţă, lipsa noastră de aderenţă la valorile muncii, efortului. Pe de o parte, avem concetăţeni ai noştri, care sunt social vulnerabili obiectiv – sunt bătrâni, sunt bolnavii, care au nevoie de solidaritatea socială, inclusiv din partea celor care nu reprezintă statul şi asta putem să discutăm. Dar, pe de altă parte, noi avem o pătură foarte largă de oameni capabili de muncă, tineri şi care sunt la limita existenţei, aş spunem aşa, într-o formă benevolă. E o formă de a fi. Pentru că ei nu fac un pas în plus, ei nu ridică un pai în plus. Nu citesc o carte, nu-şi dezvoltă intelectul pentru a face ceva, ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Şi asta nu fac cei care sunt în Moldova, pe când cei care merg peste hotare e altă stofă de cetăţean.

Ion Sturza
Ion Sturza: „Exact asta vroiam să vă spun. Eu m-am ciocnit. Vreau să vă spun că vecinii mei de la Pârjolteni mă ignoră total atunci când îi rog să aibă grijă de casa părinţilor mei cu 300 de euro pe lună. Spun că ei nu vor fi iobagii lui Sturza. Şi în acelaşi timp ştiu că ei merg la Moscova şi pentru 300 de dolari muncesc din greu.

Deci, ei stau în Italia şi şterg fundurile italienilor pentru 800 de euro şi o fac 24 din 24 de ore. În Moldova eu n-aş fi crezut că doamna profesoară de la Horodişte face acelaşi lucru. Pentru că la noi se consideră că a munci în ţara lui la munci din astea mai sociale, mai nu ştiu ce, este o ruşine să-l serveşti pe Sturza. Mă duc la italian şi fac lucrul ăsta. Ne e ruşine să muncim. Pentru mine nu este diferenţă între munca unui muncitor de rând şi munca unui preşedinte de ţară. Este muncă, pe care eu o respect. Şi care, poate, mai mult contează ca valoare munca unui om simplu, decât unul care conduce ceva.

De aceea eu vreau să vă spun că noi vedem în fiecare zi un gard vopsit şi unul părăsit. Un om, care dimineaţa îşi spală faţa şi unul care vine nespălat. Nu facem un efort ca să depăşim sărăcia din noi. Mai mult decăt materială. Sărăcia noastră spirituală, culturală. O parte din problema sărăciei noastre este în noi înşine şi nu numai în guvernanţi.”

Europa Liberă: Totuşi, aceşti aproape un milion de moldoveni, plecaţi la muncă peste hotare, au fost fugăriţi, se zice, că din pricina sărăciei, sărăciei materiale, care i-a alungat din Republica Moldova.

Ion Sturza: „Este o mare tristeţe viaţa asta de nomad. În ultimii ani sunt şi eu un gastarbeiter, într-o formă sau alta. De mult n-am mai stat mai mult de trei-patru zile într-un pat, n-am dormit. Adică, migrând dintr-o ţară în alta, dintr-o regiune în alta, nu e o viaţă dulce. Pentru că rădăcinile, inclusiv la cei tineri, sunt aici. Ştiţi, feciorul meu, care de mulţi ani învaţă în Anglia, imi scrie un mesaj nu demult, că da, tata, noi cu afacerea, cu traiul suntem tot mai departe de Moldova, dar cu sufletul suntem acolo.

Ceea ce denotă că moldovenii care pleacă, totuşi rămân oricum fideli sentimentului naţional sau al patriei. Marea lor majoritate, bineînţeles, pleacă din considerente materiale. Ei vor să aibă o viaţă mai decentă, copiii lor să aibă un acces mai bun la valorile materiale. Sunt o parte care sunt aventurieri. Care pur şi simplu pleacă, pentru că vor să-şi ia lumea în cap. Al treilea lucru – este un fenomen absolut real şi pe care noi nu putem să-l oprim artificial. Şi chiar putem să-l salutăm. Libera circulaţie e o parte din libertăţile omului. Dar în mare măsură aveţi dreptate – e dictată de lipsurile materiale.”

Europa Liberă: Domnule Sturza, pentru mine rămâne neclar un fenomen – merge lumea peste hotare. Adună un ban, adună un anumit capital. Capitalul ăsta în cele mai dese cazuri pentru nunţi cu mari risipe, pentru case, castele, maşin de lux. Nişte investiţii, care se merită? Sau care nu se merită? Sau nici nu sunt investiţii?

Ion Sturza: „Bineînţeles, astea nu sunt investiţii. Este doar consum. Noi toţi am fost săraci, egal săraci. Noi toţi vrem să depăşim acest complex de inferioritate şi îl depăşim printr-o maşină cât mai mare, printr-o casă cu multe coloane, cu un gard vopsit în albastru. Asta e inevitabil. Suntem infantili, suntem la început, suntem aroganţi şi suntem permanent în depresie, ca un junior. Şi de aceea suntem în goana aceasta după valorile materiale, care de fapt nu generează nimic.

Ar fi bine ca noi să lăsăm un treasure, sau o moştenire, pe care generaţiile viitoare nu ar consuma-o, dar ar multiplica-o. Dar pentru asta trebuie să avem altă mentalitate, altă cultură şi poate chiar altă substanţă religioasă. Tot ce se întâmplă în lumea creştinilor protestanţi sau chiar catolicii, care îşi trag originile de la Rîm, noi spunem că ne tragem de la Rîm, dar noi suntem bizantini.

Noi ne tragem de la tradiţiile vechi bizantine. Pentru noi contează forma, dar nu conţinutul. Cei care se trag de la Râm – Râmul făcea apeducte, făcea economie, agricultură. Deci, noi avem altă substanţă la originea noastră cultural religioasă. Dar asta e altă temă. Ar fi bine ca toţi să conştientizeze un lucru, pe care eu l-am conştientizat sub influenţa partenerilor mei de afaceri şi prietenilor mei din Occident: că nu poţi să consumi mai mult decât „X”. Că dacă vreai să mergi din punctul „A” în punctul „B” ai nevoie de o maşină şi nu neapărat de o construcţie extrem de scumpă. Că dacă vreai să ai un acoperiş, îl faci decent şi nu îl faci cu şase WC-uri în jurul livingului, sau lucruri din astea.

Ceea ce e important este că orice faci să fie o investiţie, care să aibă valoare în timp. Ce folos că faci o investiţie de cinci milioane de euro la Lacul Morilor într-o casă, care ea în câtva timp se devalorizează de două-trei ori? Când cu acele cinci milioane poţi să faci o mega afacere în orice colţ al lumii. Deci, noi trebuie să ne învăţăm ca să ne gândim, că atunci când vrem o lingură, ea trebuie să aibă valoare adăugată în viitor. Când faci o casă, ea trebuie să aibă valoare adăugată. În casa ceea nu ai să locuieşti veşnic şi nu o să stea copii tăi. Trebuie să te gândeşti ca o valoare imobiliară, care trebuieşte valorificată în timp, ca să fie baza alteia. Deci, asta e alt tip de gândire.”

Europa Liberă: Tocmai am ajuns la un alt aspect, pe care vreau să-l abordăm. Şi anume lipsa unei clase de mijloc în Republica Moldova. Pentru că nu putem vorbi despre o bunăstare, despre o dezvoltare a statului, dacă nu există această pătură medie. La noi există un segment foarte îngust de oameni foarte bogaţi şi un segment foarte mare de oameni săraci.

Ion Sturza: „Clasa medie este cea, de fapt, care duce economia şi crează consumul în ţările dezvoltate. Tendinţa asta va fi.”

Europa Liberă: Dar deocamdată nu e stimulat businessul mijlociu, antreprenoriatul, cei care ar deveni întreprinzători.


Ion Sturza: „Corect. Deci, iarăşi, noi avem foarte multe programe. Guvernul, Ministerul Economiei elaborează, face ş.a.m.d., dar în acelaşi timp businessul mic şi mijlociu este strangulat de o noţiune mai nouă în Republica Moldova – monopol. Este strangulat de către birocraţie, este strangulat de către corupţia totală, la toate nivelele. Şi atunci omul trebuie să se gândească de 30 de ori – da merită el să-şi înceapă o mică afacere. Mai ales că nu toţi pot s-o facă. Statistic, iarăşi, vorbind, doar cinci procente din populaţia activă este capabilă să înceapă o afacere în calitate de antreprenor. Sunt foarte puţini.”

Europa Liberă: Şi un vicepremier îmi spunea încă un fapt interesant, că nu neapărat moldovenii sunt cei care iniţiază afaceri.

Ion Sturza: „Bine, eu n-aş fi vrut să mă duc atât de departe, ca să spun ce naţionalităţi fac şi cine nu fac. Trebuie odată şi odată să ajungem noi la mal, ca oamenii să iniţieze afaceri şi să le continue. Este uşor de spus. Dar vă spun că cel mai descurajator este mediul de afaceri din Republica Moldova. Mediu, care noi toţi foarte mult am sperat, că se va schimba odată cu schimbarea politică, dar din păcate el nu a devenit, eu ştiu, mai transparent, mai aerisit, mai pro. Un lucru care trebuie să-l discutăm. Să-l readucem pe agendă, indiferent cât de neconfortabil se vor simţi actualii guvernanţi.”

Europa Liberă: Aţi pomenit ceva mai devreme despre corupţie. Totuşi fiind sărac, de ce insişti neapărat să dai mită cuiva ca să-ţi rezolvi problema?

Ion Sturza: „Abia se schimbase Guvernul şi am plecat la odihnă în una din staţiunile de munte din Austria. Şi mare mi-a fost surpriza când am văzut că toată staţiunea e plină cu moldoveni. Cineva a zvonit, că vine Sturza şi cu el vor veni şi alţi oameni influenţi. Oamenii influenţi, clar, că n-au mai venit şi nici nu era progamat să vină. Şi atunci eu am avut seri lungi de discuţii cu elita businessului moldovenesc şi i-am întrebat: eu înţeleg că voi aţi venit aici nu să schiaţi. Aţi venit că v-aţi gândit că vom putea face un nou club de influenţă. Voi puteţi să vă închipuiţi că poate să existe şi altă formă de conlucrare cu autorităţile? Că nu e neapărat să depui un rând la autorităţi, să dai mită autorităţilor? Înseamnă că voi sunteţi impotenţi ca oameni de afaceri, că nu vedeţi altă formulă. Majoritatea din businessul autohton nu văd altă formulă.”

Europa Liberă: E grav.

Ion Sturza: „Este foarte grav. Şi e foarte convenabil pentru autorităţi, fie ele de stânga, fie ele de dreapta. Pentru că nici nu dovedeşte să-şi schimbe puterea chipiul şi deja coloane întregi de moldoveni stau, fac coada, ca să raporteze: şefu, le dăm la bot la toţi. Uitaţi-vă, care este fenomenul moldovenesc, care alimentază confortul administraţiei sau al justiţiei corupte.”

Europa Liberă: Domnule Sturza, corupţia prezintă puntea de legătură dintre funcţie şi îmbogăţire personală?

Ion Sturza: „Bineînţeles, pentru că la noi cea mai bună investiţie, cum am mai spus eu în glumă, dar, hm, gluma e aproape de real, astăzi nu e într-o fabrică de mobilă, sau în fabrică de chisăliţă. Este într-un post în politică. Care dă dividende, care Dumneavoastră nici nu vi le închipuiţi. Cea mai bună investiţie. Şi degeaba eu fac investiţii în fabrică de ţevi, într-o fabrică de textile, în fabrică de reţele şi nu ştiu ce de distribuţie, când oamenii se râd de mine. Că eu îmi cheltui timpul, sănătatea. Dar eu cred şi am experienţa mea din ultimii 20 de ani, când m-am ocupat de active industriale, nu de speculaţii. Sau n-am vândut influenţa mea şi nimeni nu poate să-mi reproşeze, că am vândut influenţa mea. Ei râd de mine, dar eu ştiu, că asta e viitorul. Atunci când ai valoare adăugată. Nu când îţi vinzi funcţia.

Când îţi vinzi onoarea copiilor tăi, care vor fi arătaţi cu degentul, că uite, cela şi-a făcut casă de aceea că a luat mită, că a furat. Dar din păcate mentalitatea funcţionarului este aşa, că eu am postul şi nu mă interesează ce salariu am acolo. Deci, asta e un fenomen care, din păcate, nu-i numai la noi, a propos. În toate ţările între corupţie şi sărăcie este o legătură directă şi sunt direct proporţionale. Adică, cu cât scade sărăcia, cu atât scade şi corupţia. Ceea ce vă spun, că pentru Moldova este încă agravată cu lipsa de respect faţă de lege, faţă de bunul simţ, faţă de cutumă, sau faţă de multe alte lucruri.”

Europa Liberă: Ion Sturza e considerat un om prosper. De ce nu faceţi mai mari şi mai multe investiţii în Moldova?

Ion Sturza: „De ce nu fac? Eu am făcut pe parcursul anilor. Drept că mi-am făcut şi mulţi „prieteni”, pentru că la noi invidia inevitabil se transformă într-o ură. Dar pot să-mi permit să nu mai conteze pentru mine emoţiile cuiva ce fac eu. Eu am mai multe investiţii şi chiar le spun, că sunt mai multe proiecte sociale. Pentru că atunci, când ţii un colectiv de câteva sute de angajaţi într-un orăşel defavoriţat, e ok. Sau când faci o investiţie într-un produs, care se foloseşte pentru dezvoltarea sistemului de aprovizionare cu apă şi cu gaze, este tot ok. Pentru mine nu contează ce fel de business. Deci, iarăşi eu m-am învăţat de la partenerii mei din Occident, că businessul trebuie să aibă un aspect social. Ceea ce produci tu, ceea ce faci tu, trebuie să acopere nişte necesităţi ale societăţii, nu doar profitul. Este driver-ul. Şi vreau să vă spun că asta e rentabil în majoritatea ţărilor – să faci ceea ce e nevoie pentru comunitate sau pentru societate. Numai nu în Moldova.”

Europa Liberă: Dar e atractivă Moldova pentru investitorii străini?

Ion Sturza: „Sunt multe lucruri care am putea să spunem că sunt pro, dar nu mai puţine sunt şi contra.”

Europa Liberă: Care sunt contra?

Ion Sturza: „Factorul administrativ, birocrat, corupt. Orice mişcare, care nimereşte în radarul lor este ori subjugată, ori distrusă. Lipsa toată de respect şi de protecţie din partea legii. Totală, vreau să vă spun. Şi această incertitudine politică, care în mare măsură este artificială, această frenezie, că n-avem preşedinte şi totul e dramatic. Lucrurile astea contează foarte mult pentru investitorii străini, pe de o parte.

Pe de altă parte, noi practic, cu mici excepţii, care vin încă din anii '90, nu avem exemple de succes în Republica Moldova. Şi vă dau trei exemple: un investitor străin face un test elementar şi întreabă: ce bănci străine aveţi voi în Moldova? Noi avem nişte surogate ale băncilor străine, pentru că băieţii deşteptţi de la Chişinău au avut grijă să blocheze băncile străine. Şi cele care s-au strecurat, să le menţină practic pe punctul mai mult mort decât viu.

A doua întrebare vă dă: ce hoteluri internaţionale aveţi voi la Chişinău? Hilton? Marriot? Noi n-avem nici unul. Şi nu încercaţi să spuneţi că Dedemanul, sau Jolly Allon sunt de referinţă, sau mai nou este Nobil Club... Pentru că, iarăşi, băieţii deşteptţi de la Chişinău au avut grijă ca nici un lanţ internaţional să nu vină la Chişinău. Şi al treilea lucru care va intreba – ce companie de aviaţie vine? Până ieri era Austrian Airlines, care eu personal le-am dat, cu semnătura mea licenţa în 99. A mai venit Taromul sau cine? Deci, băieţii deştepţi de la Chişinău au blocat investiţiile de succes. Puteţi să-mi spuneţi Lafarge-ul când a venit? Care este o referinţă în ţară. În '99. Sau Union Fenosa. Sau Suedzucker? Tot în '99, practic.”

Europa Liberă: Moldocel, Voxtel.

Ion Sturza: „Moldcel, Voxtel, tot în '98-99. Şi după aceea ce s-a mai întâmplat? Avem vreo investiţie de succes în Republica Moldova de rezonanţă internaţională, care ar fi reper pentru cineva? Nu. Asta e important. Ca noi să creăm aceste exemple, chiar poate în detrimentul unor principii naţionaliste, locale. Pentru a crea exemple de investiţii de succes, care ar atrage şi alţi investitori.”

Europa Liberă: Credibilitate. Se zice că unde este corupţia? Acolo, unde sunt bani bugetari, unde există puterea de a decide, unde există multe pârghii.

Ion Sturza:
„Bineînţeles, pentru că trebuie să decuplăm cetăţeanul de la putere. Puterea să-şi facă legi. Şi să-l decuplăm. Relaţia asta să fie mai mult virtuală, decât fizică. Pentru că obrăznicia nu are limite. Vă dau un exemplu din propria mea experienţă mai nou. Am făcut o mică reconstrucţie la un mic imobil în Chişinău, cu toate aprobările preventive. Când la aprobarea finală s-a amânat de pe o lună pe alta, până ce cel, care era responsabil a spus, că trebuie dat bani. Omul care m-a reprezentat spune: băi, dapoi asta e pentru Sturza. Şi acela cu nonşalanţă spune, da şi ce dacă e Sturza, lasă să dea.”

Europa Liberă: Sturza n-are bani?

Ion Sturza:
„Nu că-i Sturza, dar vedeţi la ce nivel ajunge obrăznicia în oraşul Chişinău? Şi atunci, cum vor veni italienii să facă mall-urile? Sau nu ştiu cine alţii să vină să facă nişte lucruri. Deci, noi trebuie să decuplăm, să dereglăm toate aceste regulamente excesive, care sunt făcute de birocraţi ca să vii la el să-ţi aprobe, să-ţi facă. Cu cât mai puţine licenţe. Este o mare greşeală să încerci cu metode administrative, poliţieneşti să influenţezi afacerea. Deci, cu pistolul şi cu impunerea nu poţi să lupţi cu corupţia. Trebuie să lupţi economic. Scoate toate posibilităţile de a influenţa procesul de dependenţă şi atunci oamenii nu o să aibă de ce să dea.”

Europa Liberă: Dacă Dumneavoastră astăzi aţi fi în fruntea ţării, ce aţi face pentru a stăvili aceste vicii, care s-au înrădăcinat? Pentru că doar în campania electorală se luptă cu corupţia. Cu ce aţi începe?

Ion Sturza: „Cu exemplul meu personal. Exemplul personal, transparenţa, atitudinea sunt transmise de sus în jos, nu de jos în sus. Când se vede debandada sau competiţia pe segmentele politice, ea se transmite în ignoranţă şi lipsă de respect în jos. Să fie cât mai puţine posibilităţi de a interveni în procesul decizional, atunci când este vorba de un cetăţean, sau de soarta lui. Al doilea lucru, care este foarte important – competiţia politică să fie un fel de competiţie în a supraveghea unul pe altul ceea ce fac şi cum fac. Nu o conexiune corporatistă.”

Europa Liberă: O coaliţie de guvernare e bună, într-un fel?

Ion Sturza: „Foarte bună.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG