Linkuri accesibilitate

Jaromir Plisek: Cehii sunt conștienți de avantajele UE pentru o țară mică, dar resping organismele comunitare auto-referențiale.










Europa Liberă: Dacă aţi fi să daţi o reţetă, cu care să meargă Moldova la farmacia Uniunii Europene după asta, ce aţi scri acolo? Ce aţi administra moldovenilor?


Jaromir Plisek: „Să se confrunte cu propriile instincte, să spun aşa. Există, în fiecare ţară există anumite instincte, care sunt foarte profund infipte în sufletele oamenilor. Şi este destul de greu să te lupţi cu aceste instincte care ţin de, nu ştiu, de anumite obişnuinţe. Eu cred din ce în ce mai mult în puterea societăţii civile. Nu neapărat în sensul unor experţi, care ar reprezenta societatea civilă. Că dacă spui societatea civilă, să-ţi aduci aminte de anumite nume. Dar mai mult societăţii ca atare. Ce se întâmplă într-o comunitate, într-un sat? Felul în care oamenii gândesc. Dacă se împacă foarte uşor cu faptul că totul vine de sus. Sau dacă, eventual, se aşteaptă ca totul să vină de sus. Dacă tolerează corupţia. Dacă tolerează minciunile şi aşa mai departe.

Şi dacă, când vine vorba de nişte alegeri, dacă oamenii într-adevăr sunt maturi îndeajuns ca să se intereseze că cine a făcut ce? În mod real, nu cine spune ce sau cine afişează că face şi nu face. Dar cine a făcut ceva în mod real. Cine îşi sacrifică timpul şi mijloacele şi nu ştiu ce la un bun public cu adevărat. Ca satul să fie curat. Ca oamenii să ştie ce să facă. Vorbesc de nişte lucruri foarte practice.

Gradul de toleranţă faţă de anumite mecanisme nu foarte curate, care există peste tot. Inclusiv în Republica Cehă, inclusiv în ţări, care sunt mai la Vest de Praga. Există peste tot. Deci, tendinţa celor puşi să administreze banul public, de a se ocupa de acest ban într-un fel care poate convine mai mult respectivului, decât comunităţii. Această tendinţă există peste tot.

Gradul în care această tendinţă este tolerată de societate este acel fenomen, care face diferenţa între ţări. Că există ţări, unde pur şi simplu autorităţile nu prea îşi pot permite. Autorităţile în sens foarte concret, că nu-şi pot prea permite ca să gospodărească banul public mai mult în intersul lor, decât în interesul comunităţii. Există alte ţări, unde acest fenoment este considerat ca ceva normal, până la urmă. Că eu de ce am venit la putere? Ca să mă folosesc de banul public. Şi aici cred că este un lucru, la care trebuie să fim foarte precauţi cu toţii în toate ţările, inclusiv Republica Cehă, inclusiv alte ţări din zonă. Inclusiv Republica Moldova, bineînţeles.”

Europa Liberă: A propos, de toleranţă. În fiecare societate există eurosceptici. Şi Cehia este cunoscută pentru mişcarea, care a făcut-o, sau scepticismul, care a fost afişat. Ce facem cu scepticii? Îi tolerăm? Îi convertim?

Jaromir Plisek:
„Eu cred, că cehii, chiar dacă sunt percepuţi ca eurosceptici, cred că nu e foarte precisă această expresie. Cehii sunt foarte precauţi, când vine vorba de nişte minciuni colective, să spun aşa.”

Europa Liberă: Adică sunt europrudenţi?

Jaromir Plisek: „Sunt europrudenţi. Cehii sunt prudenţi, în general. Sunt prudenţi, inclusiv când vine vorba de ei înşişi. Şi sunt sătui de anumite lucruri, care sunt doar de faţadă, care de fapt nu au un conţinut real. Ţine şi de experienţa noastră din trecut. În trecut eram toţi în cincinale şi păşeam tot timpul înainte. Şi noi ştiam că în mod real nu prea păşim înainte.

Or, există şi în Uniunea Europeană această tendinţă de a spune, de a crede chiar, că păşim înainte. Că în 10 ani, de acum în 10 ani o să fim mai productivi decât Statele Unite şi decât toată lumea. Or, nu este real, câte odată. Şi noi, dacă spuneţi că suntem europrudenţi, deci tocmai aici este problema. Că noi tot timpul suntem cei care spunem oamenilor: nu vă minţiţi pe voi înşişi. Adică, noi suntem foarte proeuropeni.

Noi ne dăm foarte bine seama că ţări ca, de exemplu, Republica Cehă şi toate ţările acestea, care au această mărime mijlocie, mai mică, mijlocie, este foarte benefic tuturor ţărilor să fim împreună. Dar să nu producem nişte mecanisme să fie supracomplicate şi care să se hrănească numai cu ele în sine şi să consume banii ş.a.m.d.

Nu ştiu dacă m-am exprimat în aşa sens ca să mă puteţi înţelege, dar aici ar fi un eurorealism, aş spune eu. Şi un fel de prudenţă faţă de nişte lucruri, care sună şi par foarte frumoase şi foarte promiţătoare, fără să se bazeze pe nişte lucruri reale.

Noi ţinem foarte mult la realism. Poţi să fii sceptic în sensul ca să spui că nu are sens să ne acomodăm noi cu legislaţia noastră, cu toate mecanismele la standardele Uniunii Europene pentru că nu are sens. Noi avem altă cale. Or, acest fel de scepticism, cred, că este nejustificat. Pentru că dacă există o perspectivă de prosperitate, de îmbunătăţirea vieţii, în general, este tocmai în această direcţie. Dar scepticism în sensul unui realism ca să se evite nişte idei false.

Să se evite un euro optimism că dacă Uniunea Europeană ne dă perspectiva, că în cinci ani ajungem membri ai Uniunii Europene cu drepturi depline ş.a.m.d. atunci automat se schimbă nivelul de trai din Republica Moldova. Iată am exprimat o idee, care după mine este falsă. Atunci e foarte justificat să fii sceptic. Pentru că nu e euroscepticism, e pur şi simplu realism.”
XS
SM
MD
LG