Vîntul de sîmbătă, departe de a fi un ciclon tropical, a scos la iveală un fapt cvasinecunoscut: acoperişurile instituţiilor de învăţămînt sînt cam fragile şi nesigure. O bună parte din acoperişurile spulberate sau stricate sîmbătă sînt ale unor grădiniţe, colegii, gimnazii, licee, case de cultură. De pildă, în comuna Risipeni din Făleşti, au rămas fără acoperişuri casa de cultură şi grădiniţa. Au avut de suferit acoperişurile gimnaziului din Cişmea şi liceului din Ialoveni. Şi lista poate continua.
Nu-i vorbă, vîntul a stricat şi alte acoperişuri, dar, repet, cele ale instituţiilor de învăţămînt şi cultură s-au dovedit a fi parcă mai fragile. E limpede că de vină nu a fost doar faptul că instituţiile cu pricina erau în bătaia vîntului, doar locaţia nefericită. Probabil, unele din clădiri sînt cam vechi, iar altele aveau nişte acoperişuri făcute fără tragere de inimă. Prin urmare, a fost suficient un vîntuleţ mai puternic pentru ca vetusteţea şi şubrezenia liceelor şi grădiniţelor să devină pregnantă.
Şi e păcat. Fiindcă instituţiile frecventate de tînăra generaţie, care se presupune că nu va avea nevoie de vize, ar trebui să fie cele mai trainice, cele mai puternice. Acum, dacă mă gîndesc mai bine, există şi reversul pozitiv al calamităţii.
Distrugerea acoperişurilor instituţiilor de învăţămînt e o ocazie pentru facerea unor acoperişuri mult mai bune. Dar şi pentru verificarea tuturor acoperişurilor şi nu numai ale instituţiilor vizitate de copii.
Iar pentru că guvernanţii dau impresia în ultima vreme că se întorc cu faţa spre cultură şi învăţămînt, banii alocaţi ar putea fi direcţionaţi cu prioritate pentru fortificarea acoperişurilor grădiniţelor, liceelor, şcolilor, gimnaziilor, colegiilor. Eu zic că lucrul ăsta merită osteneala.
