Linkuri accesibilitate

Mubarak cedează după 18 zile de revoltă populară


Protestatarii jubilează în fața palatului prezidențial de la Cairo

Protestatarii jubilează în fața palatului prezidențial de la Cairo

Conducerea Egiptului a fost preluată de Înaltul Consiliu al Armatei în frunte cu ministrul apărării Tantawi.


După 18 zile de proteste non stop, vice-preşedintele egiptean Omar Suleiman a anunţat în mai puţin de 20 secunde încheierea a 30 de ani de regim Mubarak: „Preşedintele Hosni Mubarak demisionează iar conducerea ţării este preluată de armată.”

Înaltul Consiliu al armatei, care a preluat controlul în Egipt, este condus de ministrul apărării Mohamed Hussein Tantawi. Nu se ştie ce planuri are armata, prima declaraţie televizată după preluarea puterii a fost una formală, mai degrabă să-şi marcheze prezenţa. Şi să-i mulţumească preşedintelui Mubarak pentru tot ce a făcut pentru Egip – eventual un mod indirect de a spune că armata nu se va atinge de fostul preşedinte.

Potrivit mai multor televiziuni de ştiri, intre care CNN, se pare că Mubarak şi familia se află deja la Sharm el Sheih, pe malul Mării Roşii.

Anunţul că armata va conduce tranziţia spre democraţie sau spre un nou regim a mulţumit mulţi egipteni. Paradoxal, la prima vedere, pentru că şi regimul Mubarak s-a bazat 30 de ani tot pe armata.

Dar acum, „armata este cu schimbarea” s-ar putea spune si este garantul acestei schimbări. Este greu de spus dacă va avea loc în septembrie, când sunt programate alegeri prezidenţiale pentru că în Egipt nu există o opoziţie politică organizată. Poate cu excepţia Frăţiei Musulmane, singura organizaţie pe care nimeni în vest sau în Israel nu vrea să o vadă la putere. Şi care până acum nici nu a încercat să se profileze pe fundalul manifestaţiilor de protest.

Dar imediat după anunţata demisie, Frăţia Musulmană a cerut armatei să predea cât mai repede puterea unui guvern civil şi să asigure adoptarea unei noi constituţii democratice. „Ne trebuie o constituţie care să garanteze libertatea şi drepturile omului – se arată în declaraţia Frăţiei Musulmane – şi un guvern de tehnocraţi care să conducă ţara până la noi alegeri corecte si transparente”.

Desigur, mai există figuri respecate ca Amir Mussa, preşedintele Ligii Arabe, care a şi pledat pentru un guvern de largă coaliţie. Un alt lider al acestei opoziţii încă difuze este Mohammad El Baradei , fostul director al Agenţiei pentru Energie Atomică. Problema este că nu au o platforma politică, cu excepţia opoziţiei la regimul Mubarak. Aşa că este greu de prevăzut ce partide s-ar putea coagula şi ce candidaţi credibili la preşedinţie ar putea să apară până în septembrie.

La Washington vice preşedintele Biden a salutat victoria poporului egiptean şi şi-a exprimat speranţa într-o traziţie spre democraţie. S-a anunţat că şi preşedintele Barack Obama va comenta plecare lui Mubarak.

La Bruxelles, Uniunea Europeană a salutat demisia lui Mubarak, care în fine a ascultat „vocea egiptenilor”. Şi s-a cerut o tranziţie rapidă spre un guvern de largă coaliţie care să readucă stabilitatea în ţară.

Guvernul israelian a declarat că speră într-o tranziţie paşnică. Egiptul şi Iordania sunt singurele ţări arabe care au încheiat un acord de pace cu Israelul.

În Iordania continuă şi astăzi protestele, manifestanţii cer demisia guvernului, instaurat cu numai o săptămână în urmă. Protestatarii cer reforme politice şi locuri de muncă.

Demisia preşedintelui egiptean s-a făcut imediat simţită pe pieţele internaţionale: bursele au crescut iar preţul petrolului a scăzut, acum că nu mai există, în principiu, pericolul închiderii Canalului de Suez.
XS
SM
MD
LG