Linkuri accesibilitate

Borțile din buget - FMI pe post de țap ispășitor


Valeriu Prohnițchi (Expert Grup)

Valeriu Prohnițchi (Expert Grup)

Valeriu Prohnițchi: Observăm că şi partidele de stânga când ajung la putere sunt nevoite să intre în relaţii cu Fondul Monetar Internaţional.










Europa Liberă: FMI-ul e o sperietoare tradiţională. Încă Vladimir Voronin, plastic spunea despre FMI, că ar fi un morcov în faţa flămândului, a animalului înhămat, sugera el. Şi atunci, totuşi, de ce atâta interes pentru creditele de la FMI? Şi încă în condiţii, care se negociază şi negocierea presupune un meci dur, aşa sugerează de fiecare dată demnitarii. Că mai că ei nu luptă cu negociatorii. De fapt, cine pe cine ademeneşte? Sau de ce este atât de interesată Moldova de aceste credite? Şi mai ales, de unde atâta interes al FMI-ului pentru cei care, vezi Doamne, se opun să îndeplinească nişte condiţii?

Valeriu Prohniţchi: „Pentru ca să utilizăm o altă expresie plastică – FMI-ul este uneori numit ţap ispăşitor în multe ţări. Guvernele de multe ori înţeleg că trebuie chiar să facă anumite reforme. Şi atunci multe ţări, într-adevăr, utilizează acest argument al faptului că FMI-ul ne impune anumite reforme. Deşi, de cele mai dese ori, reformele sunt determinate de condiţii obiective, cu care se confruntă ţara. De ce se produc negocierile respective? Din cauza că FMI atunci când dă credite, doreşte să fie sigur de faptul că creditele respective vor fi rambursate. De cele mai multe ori garanţia rambursării acestor credite ţine de o serie de parametri macroeconomici sau strucuturali pe care trebuie o ţară să-i satisfacă. Adică, o inflaţie controlabilă, anumite reforme pe plan regulator, constituirea de rezerve oficiale ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Adică, să fie o economie într-adevăr de piaţă şi funcţională.

Valeriu Prohniţchi: „Să fie o economie funcţională. Noi, când mergem la bancă pentru a lua un credit, banca evident este interesată de bonitatea noastră financiară – vom fi noi în stare să rambursăm creditul? Sau nu? Este exact acelaşi lucru în relaţiile cu FMI-ul, doar că sumele sunt mai mari şi, evident, că negocierile sunt mai dure.”

Europa Liberă: Creditele sunt atât de avantajoase încât toată lumea se ţine cu dinţii de această relaţie?

Valeriu Prohniţchi: „Creditele acordate de FMI sunt avantajoase. Ele sunt oferite în condiţii mult mai bune decât le-am putea noi contracta, spre exemplu, pe pieţele externe libere, pe pieţele financiare. Pe lângă aceasta, după cum am observat şi în anii precedenţi, dacă o ţară nu are relaţii cu FMI, atunci nici alţi donatori internaţionali nu vor să ofere credite sau granturi ţării respective. Lipsa unui asemenea aranjament, unui memorandum de politici cu FMI-ul este privită de majoritatea donatorilor bilaterali sau multilaterali ca un semn rău.”

Europa Liberă: În momentul când se semnează acest memorandum, de fapt e un contract de mariaj – poţi să spui verzi şi uscate, poţi să promiţi? Sau experţii de la FMI sunt atât de iscusiţi, că nu se lasă înşelaţi?

Valeriu Prohniţchi: „Evident, că sunt iscusiţi. Am observat că periodic vin misiuni de evaluare tehnică, sau misiuni de consultanţă, pentru că FMI-ul, înafară de faptul că are un rol de creditare, el are şi un important rol de consiliere tehnică. Multe guverne, inclusiv al Moldovei, se ciocnesc cu probleme de politici economice greu de soluţionat. Şi de multe ori este bine să ai o privire din exterior, inclusiv din partea FMI-ului, care, să recunoaştem, are experţi din categoria grea.”

Europa Liberă: Revenind la partidele de stânga, ele mereu acreditează ideea, că FMI impune politici antisociale, sau parametri antisociali. De exemplu, vârsta de pensionare, sau bugetarii să nu ia prea mulţi bani de la buget. Este adevărat asta?

Valeriu Prohniţchi: „Politicile impuse de FMI, parametrii ceruţi de FMI sunt de multe ori foarte restrictivi, evident. Dar partidele de stânga tot trebuie să-şi dea seama că ţările trăiesc din resursele pe care le au. Dacă în mod obiectiv nu există resurse, pe termen lung de a menţine o politică salarială foarte generoasă, atunci mai devreme sau mai rârziu va trebui de renunţat la ea. Şi cu cât mai devreme cu atât mai bine. Pentru că altfel apar borţi în buget greu de administrat.”

Europa Liberă: Adică, nu FMI ne impune plafoane. FMI spune: trăiţi după mijloace.

Valeriu Prohniţchi: „Realitatea obiectivă impune plafoanele. Partidele politice din diverse motive, inclusiv electorale, conjuncturale, nu vor să recunoască această realitate. Dar observăm că şi partidele de stânga atunci când ajung la putere, şi Republica Moldova este un bun exemplu în acest sens, până la urmă sunt nevoite să recunoască această realitate şi inevitabil intră în relaţii cu Fondul Monetar Internaţional. Evident, doar dacă se elimină ipoteza că aceste partide nu vor să instituie un regim politic după modelul nord-coreean.”

Europa Liberă: Totuşi, cum arată un asemenea memorandum? Ce scrie exact acolo?

Valeriu Prohniţchi: „Memorandumul este precedat de o scrisoare, o solicitare către FMI, care este semnată de către prim-ministru.”

Europa Liberă: Eu, subsemnatul, cer atâţea bani şi mă angajez să fac cutare lucru.

Valeriu Prohniţchi: „Da, dar ea este subsemnată, de asemenea, de guvernatorul Băncii Naţionale şi dacă nu greşesc şi de ministrul Finanţelor, sau ministrul Economiei. Sau ambii chiar. După care urmează o scurtă analiză a situaţiei economice curente cu care se confruntă ţara, o radiografie clară a problemelor-cheie cu care se confruntă ţara. De ce ţara are nevoie de asistenţă din partea FMI-ului. După care urmează o serie, partea cea mai importantă a memorandumului – o listă de parametri tehnici, care pot fi indicatori gen inflaţia ţintă, pe care ţara se încumetă s-o atingă în următorii trei ani. De cele mai dese ori e vorba de trei ani. Dar şi această listă de condiţii include şi o serie de reforme punctuale clare, pe care trebuie să le implementeze Republica Moldova. Exemplu ar fi în ultimul memorandum – Guvernul moldovenesc a promis că va simplifica procesul de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole, astfel încât terenurile agricole mai uşor să poate intra, spre exemplu, în destinaţie industrială, sau comercială. Este o problemă cu schimbarea destinaţiei terenurilor agricole. Spre exemplu, dacă un investitor străin sau local vrea să facă o fabrică undeva în câmp, cât mai aproape de sursa de materie primă, atunci el are probleme foarte serioase cu schimbarea destinaţiei terenului respectiv din agricol în industrial. Poate să ia până la trei ani pentru a obţine doar schimbarea destinaţiei. Şi evident acest moment tehnic face ţara mai puţin atrăgătoare pentru investitori, nu doar străini, dar şi locali.”

Europa Liberă: Banii de la FMI pot fi orientaţi oriunde? Sau, iarăşi, încotro se duc banii scrie foarte clar în contractul cu FMI?

Valeriu Prohniţchi: „De cele mai dese ori scrie foarte clar în contract. Deşi FMI poate să acorde şi suport bugetar direct, cum a fost şi cazul Republicii Moldova în 2010. Această formă este destul de rar practicată de FMI. Atunci când ea este practicată, Guvernul are aşa un câmp mai larg de manevră. De cele mai dese ori suportul care este acordat de FMI, sau creditele acordate de FMI sunt pentru formarea firelor oficiale de rezervă. Deci rezervele valutare, care sunt deţinute de banca centrală a ţării respective, ca sursă de intervenţie în cazul unor şocuri externe, care poate să afecteze balanţa de plăţi a ţării.”

Europa Liberă: În general vorbind, relaţia cu FMI a fost una de succes?

Valeriu Prohniţchi: „A fost o relaţie, care a luat-o pe sinusoidă, cu urcuşuri şi coborâşuri. Au fost cinci ani, când Moldova n-a avut în general nici o relaţie cu Fondul Monetar Internaţional. Începând cu 2009, cu venirea Guvernului Filat, relaţiile din nou s-au încălzit.”

Europa Liberă: Adică, dosarul Moldovei la FMI s-a reabilitat? Putem vorbi că este un partener de încredere? Sau încă nu, din cauza situaţiei politice?


Valeriu Prohniţchi: „Este un partener, care capătă tot mai multă încredere. Evident că se produc anumite eşecuri, periodic. Inflaţia, spre exemplu, n-a fost posibil de menţinut în limitele care iniţial au fost convenite cu FMI. Dar, se pare, că FMI a înţeles că au fost circumstanţe cu totul ieşite din comun, care n-au permis ţării să menţină acest indicator. Spre exemplu, eu nu ştiu care este poziţia FMI-ului faţă de faptul că până în prezent încă nu a fost adoptată legea bugetului pentru anul 2011. Chiar nu ştiu. Sunt curios să ştiu cum interpretează FMI-ul.”

Europa Liberă: Totuşi, în condiţii de criză, câtă previzibilitate poate avea în general o strategie a Guvernului? O economie ca cea a Moldovei?

Valeriu Prohniţchi: „Evident, atunci când vorbim de faptul că în economia globală există disproporţii extrem de grave, când foarte multe ţări, pe care noi le consideram economic extrem de avansate, s-au dovedit că sunt supraîndatorate şi că nu ştiu ce să facă cu aceste datorii, evident că nu putem vorbi de o previzibilitate generală, la nivel global. Aceasta afectează şi Republica Moldova, care este o economie foarte mică, deschisă, receptivă la toate aceste influenţe externe. Pentru noi ar fi sănătos să nu depăşim limitele noastre, capacităţile noastre de îndatorare, să nu ne expunem la multe vulnerabilităţi externe, la multe riscuri externe. Să diminuăm, mai bine, zis vulnerabilităţile interne şi să încercăm să diversificăm aceste riscuri. Şi evident, să ne rugăm la Dumnezeu să evităm un dezastru de proporţii globale.”
XS
SM
MD
LG