Linkuri accesibilitate

Dialog cu Sofia, o casnică, mama unui copil de 3 ani.



Sofia: „Am un băieţel de 3 ani şi caut poezii…”

Europa Liberă: De ce poezii?

Sofia:
„Pentru că vreau să-i dezvolt memoria. Caut ceva mai potrivit pentru vîrsta lui. Desenele sînt frumoase, dar poeziile deseori nu sînt foarte bune. Sînt puţin cam vechi. Nu se foloseşte nici vocabularul ăsta în ziua de azi nici la grădiniţă, nici la şcoală, numai în cărţi a rămas. Despre moşul călare pe viţel...”

Europa Liberă: D-voastră căutaţi autori anume?

Sofia:
„Nu, nu, nu. O informaţie îndeobşte interesantă.”

Europa Liberă: Deci vă orientaţi după textul pe care îl citiţi, d-voastră decideţi?

Sofia:
„Da, eu aleg.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să fie un text pentru copil?

Sofia:
„Să descrie concret un animal, un personaj, o gîzulie aparte. Să nu fie un fel de folclor amestecat. Va veni şi timpul pentru folclor. Dacă vreau să cunoască acum mai multe despre furnică, înseamnă că am nevoie de poezia despre furnică, fără fantezie.”

Europa Liberă: Vreţi să spuneţi că poezia trebuie să-i dea informaţia necesară despre un anumit obiect. Dar poezia e literatură, e mai mult decît o informaţie. În cazul acesta nu ar fi mai bine să căutaţi o enciclopedie?

Sofia:
„Şi enciclopedia e bună, dar şi poezia e bună, pentru că prin poezie mai bine se memorizează. Îi spui de furnicuţă şi el momentan îşi aminteşte de poezie. Chiar dacă cunoaşte informaţia din enciclopedie, el altfel reacţionează, cînd ştie o poezie. Gîndirea lui altfel lucrează.

Poezia descrie în mai scurte cuvinte o realitate mai mare. Poţi să scrii despre furnică o carte şi să redai cartea în patru fraze şi e mai uşor pentru un copil să ţină minte aceste patru rînduri... Poezia e o formă mai uşor de asimilat pentru copil”.
XS
SM
MD
LG