Linkuri accesibilitate

Dintre toti ziariștii străini care s-au isterizat atunci în fața acelor cîteva cadavre cusute cu ața doar corespondenta cotidianului belgian Le Soir, Colette Brackmann, a publicat cîteva luni mai tîrziu o mea culpa formală.


Regimurile arabe cad unul dupa altul, dupa modelul celui al lui Ceausescu si, dincolo de entuziasmul general, va fi interesant de vazut daca presa va repeta greselile enorme din iarna lui 1989. Rasturnarea lui Ceausescu a prezentat ca aspect inedit, pe linga faptul ca s-a petrecut pe un imn de fotbal („Oleee-oleee, Ceausescuuu nu mai eee!...”), o maiastra manipulare a presei: minciuna „gropii comune” de la Timisoara.

Dintre toti ziaristii straini care s-au isterizat atunci in fata acelor citeva cadavre cusute cu ata doar corespondenta cotidianului belgian Le Soir, Colette Brackmann, a publicat citeva luni mai tirziu o mea culpa formala: un articol-confesiune pocait care se intitula „Nu am vazut nimic la Timisoara”. Ceilalti ziaristi traumatizati care cazusera in capcana patosului umanitar au preferat sa taca, sperind intr-o miloasa uitare.

Toti au scris atunci, in decembrie ’89, ca la Timisoara s-a gasit o groapa comuna cu 4.000 de victime ale Securitatii. Ziarista pocaita s-a intrebat ulterior, in confesiunea ei, cum de a putut face dovada unei atit de mari orbiri. Cum? Intrebarea e retorica. De vina e modul competitiv in care functioneaza presa, precum si neincrederea cu care unele redactii isi privesc corespondentii de pe teren.

Freelance atunci pentru un radio occidental, am ajuns la Timisoara chiar pe 22 decembrie. Telefonind la redactie de la Spitalul Municipal - unul din putinele telefoane care functionau -, am aflat de la redactorul-sef ca trebuia sa merg imediat la „groapa comuna a Securitatii”.

Am innumarat acele 17 cadavre putrezite, despre care avea sa se afle ulterior ca proveneau de la morga spitalului si ca fusesera ingropate acolo inainte de Revolutie, cum si aratau. Cind mi-am trimis corespondenta, seful era foarte suparat. Insista ca trebuie sa gasesc 4.000 de morti. Toate agentiile transmiteau asta.

In fata incapatinarii mele, a sfirsit prin a-mi spune suparat ca nu ma aflu unde trebuia. Corespondenta mea nu a fost transmisa… si nu am avut nevoie sa ma justific ulterior ca nu vazusem nimic la Timisoara. Pentru ca intr-adevar nu am vazut.
XS
SM
MD
LG