Linkuri accesibilitate

Principiul pro-concurență contravine reglementării administrative a prețurilor

Alianţa pentru Integrare Europeană, după faza de reiterare a valorilor şi principiilor de asociere, a afişat, cum era şi firesc, o agendă pro-business şi pro-concurenţă. Guvernul alianţei a promis să demonteze, prin mecanisme liberale, aranjamentele necompetitive de pe piaţă ce se presupune că conduc la preţuri exagerate. Numai că unul dintre primii paşi ai noului cabinet a fost adoptarea unor măsuri de reglementare administrativă a preţurilor, la medicamente, măsuri ce au provocat dezamăgire în mediile de experţi.

Economistul de la Expert Grup, Alex Oprunenco, explică astfel cauzele acestor dezamăgiri: “Foarte mult am vorbit despre nevoia de instituţii puternice care să monitorizeze şi să protezeje concurenţa pe piaţa RM, avem Agenţia pentru Protecţia Concurenţei, de pildă, formată cu mare greu, la insistenţa partenerilor occidentali de dezvoltare, dar ageastă agenţie continuă să fie ineficientă. În schimb, vedem că Executivul recurge la ceea ce noi numim “reglare manuală”. Adică nu promovează măsuri instituţionale, de lungă durată, care să consolideze concurenţa, dar măsuri înguste, cu impact de scurtă durată.”

Motivaţia cu care se apără guvernul ar putea fi rezumată astfel: până ne învăţăm să demontăm prin măsuri normale “afacerile din fosta curte regală”, nu putem lăsa populaţia faţă în faţă cu preţurile scăpate de sub control.

Alex Oprunenco contesta însă această abordare şi spune că statul trebuie să-şi asume doar rolul de arbitru, iar atunci cînd se fac simţite înţelegeri de cartel sau plafoane impuse de monopolişti, statul trebuie să zădărnicească asemenea intervenţii.

Alex Oprunenco: “Guvernanţii trebuie să dovedească că companiile respective încalcă legislaţia, că există aranjamente necompetitive. Acuma Ministerul Economiei vrea să se implice deja în formarea preţurilor la produsele petroliere. Dar există sau nu înţelegeri de cartel în acest domeniu? De ce noi trebuie să credem că statul ştie mai bine. Statul nu neapărat ştie mai bine, ş-apoi statul poate avea interese obscure în aceste reglementări, care să favorizeze companiile apropiate. Noi nu avem de unde şti ce se întâmplă sub acest covor.”

Medicamentele nu sunt singurele în care statul crede că are un cuvânt de spus la formarea preţului. Regelementări mai vechi impun o rentabilitate ce nu poate fi depăşită la o serie de produse considerate de primă necesitate. Au oare de gând autorităţile să renunţe la aceste intervenţii când, admitem, se vor înarma cu instrumente anticoncurenţă care să nu intre în conflict cu filosofia liberală?, l-am întrebat pe Octanian Calmâc, adjunctul ministului economiei.

Octanian Calmâc: “Pe deplin, puţin prababil. Sunt sectoare unde va fi menţinută intervenţia statului. Pentru că aceasta este una din atribuţiile esenţiale ale statului - să intervină unde sunt domenii sensibile. Şi este o experienţă nu doar a RM, ci din toată lumea. Doar noi nu zicem că nu aveţi dreptul să comercializaţi. Dar zicem – dacă faceţi acest business, puteţi avea doar o anumită rentabilitate.”

Practica bate însă gramatica. În pofida pîrghiilor pe care guvernul le revendică şi chiar le aplică uneori, preţurile o iau razna lăsînd în urmă veniturile.
XS
SM
MD
LG