Acest inceput de an aduce un fenomen politic mai putin anticipat, revolte populare in tari arabe, cu regimuri cvasi-dictatoriale. Cum sint privite aceste evolutii la Washington – e intrebarea pusa corespondentului Europei Libere, Valeriu Sela.
Intr-un editorial aparut ieri in cotidianul The Washington Post, administratia Obama este criticata pentru pozitia sa ezitanta fata de miscarile populare din Tunisia si – in aceste zile – Egipt. Este criticat faptul ca la inceputul miscarilor din Tunisia, Washingtonul a incercat sa ramina impartial. Iar acum, cind manifestatiile din Egipt s-au soldat cu victime, secretarul de stat Hillary Clinton a spus ca regimul presedintelui Hosni Mubarak e stabil si ca depune eforturi pentru a satisface dorintele legitime ale populatiei.
Doar ca regimul pare sa se clatine, cit despre intentia de a satisface vointa populatiei, ea este o fictiune intr-un stat controlat strict de un unic centru de putere. De ce se teme Washingtonul? Editorialul explica faptul ca administratia americana a avut in Mubarak, de-a lungul anilor, un aliat important si ca o schimbare de regim la Cairo nu garanteaza ca aceasta relatie va continua. Dimpotriva, nu de putine ori in lumea araba, optiunea democratica a facut loc la putere unor miscari militante islamice, ori in Egipt acestea sint foarte puternice.
Editorialul conchide insa ca Statele Unite trebuie sa interpreteze bine tendintele si ceea ce se intimpla daca nu doresc sa piarda acest tren al democratizarii lumii arabe. Una dintre ratiunile pentru care America e privita cu scepticism de masele arabe este tocmai sprijinul acordat unor dictatori, pe altarul intereselor de securitate.
De prea multe ori Washingtonul a folosit retorica democratizarii si practica pactizarii cu cei care reprima tendintele democratice. Este greu de anticipat ce se va intimpla in Egipt, daca modelul tunisian, in care presedintele a fost obligat sa paraseasca functia si tara se va repeta sau nu. Ascultatorii din Romania stiu prea bine ca depinde si de masura in care fortele armate si de securitate ii sint fidele lui Mubarak. Tunisia este prima tara araba in care populatia a inlaturat de la putere un lider. Ramine de vazut daca revolutia de acolo se va dovedi contagioasa.
In discursul sau despre starea uniunii, presedintele Obama a elogiat desfasurarile din Tunisia, dar a trecut cu vederea potentialul lor regional. Fireste ca nu politica externa a fost in centrul acelei alocutiuni, dar intre putinele referiri s-a aflat si cea care ar putea antrena posibilitatea unor schimbari majore in lumea araba.
