Linkuri accesibilitate

Televiziunea publică germană a difuzat un film documentar cu momentele principale legate de rolul lui Gysi ca potenţial colaborator Stasi.

În Germania Gregor Gysi este un politician arhicunoscut. Este cea mai importantă voce a Partidului Stîngii (succesorul partidului conducător din fosta Germanie comunistă), este un oaspete omniprezent al talk-show-urilor, este o figură charismatică şi un populist subţire. Gysi, născut în 1948, este fiul unui nomenclaturist est-german, fost secretar de stat pentru culte. Ascensiunea lui Gysi a început deja în RDG, ca avocat al unor dizidenţi ca Rudolf Bahro şi Robert Havemann. După prăbuşirea comunismului, Gysi a preluat conducerea Partidului Socialismului Democratic (PDS), care astăzi se numeşte Partidul Stîngii (Die Linke). În Bundestag este şeful grupului parlamentar al Stîngii.

Imediat după 1990 s-au făcut auzite cîteva voci care susţineau că Gysi ar fi fost un colaborator al Securităţii est-germane, Stasi. Ca dovadă pentru aceste aserţiuni, foştii săi clienţi, pe care urma să-i apere în faţa justiţiei comuniste, au dat publicităţii rapoarte din propriile lor dosare întocmite de poliţia politică. Gysi a respins toate aceste aserţiuni şi s-a adresat justiţiei.

Televiziunea publică germană a difuzat la sfîrşitul săptămînii trecute un film documentar, în care se opreşte asupra momentelor principale ale controverselor legate de rolul lui Gysi ca potenţial colaborator Stasi. Filmul intitulat, „Dosarul Gysi“ - „Die Akte Gysi“ - (realizat de Hans-Jürgen Börner şi Silke König) prezintă biografia unui personaj care oscilează între apariţii publice bine montate şi studiate şi realitatea dosarelor Stasi.
Gregor Gysi a refuzat să dea realizatorilor un interviu. Aceştia au folosit însă anumite declaraţii ale politicianului legate de implicarea sa în problematica Stasi.

Semnificativ în acest context a fost momentul 2008. Atunci Gysi a fost confruntat în Bundestag, parlamentul federal german, cu documentele din dosarul Stasi al artistului plastic Thomas Klingenstein. Acesta a descoperit în dosarul său nişte rapoarte în care este vorba despre o discuţie avută cu Gysi în timp ce se deplasau într-o maşină. Klingenstein se plîngea în 1979 lui Gysi despre anumite probleme avute cu autorităţile RDG-iste. Detalii din această discuţie confidenţială apar şi în dosar. Gysi a respins acuzaţiile artistului şi a susţinut că nu a furnizat Securităţii Stasi conţinutul convorbirilor cu Klingenstein, pe care urma să-l apere în cursul unei eventuale acţiuni juridice.

În faţa parlamentului Gysi a respins cu cinism toate acuzaţiile susţinînd:
„Dumneavoastră nu înţelegeţi că atunci mă purtam tot atît de sigur ca şi astăzi. Eu aveam discuţii cu Comitetul Central al puterii conducătoare din RDG. N-aveam nevoie de contacte cu Securitatea Statului.“

Ţinînd cont de documentele din dosarul lui Klingenstein, verdictul directoarei Oficiului federal pentru administrarea arhivei fostei Securităţi est-germane, Stasi, Marianne Birthler, a fost atunci cît se poate de limpede: „Din starea de fapt existentă se desprinde într-un mod evident că avem de-a face cu activitatea unui colaborator neoficial.“

Concluzii similare au formulat şi alţi deputaţi. De pildă, liberalul Christoph Waitz:
„Gregor Gysi recunoaşte doar ceea ce se cunoaşte deja. El se mişcă-n cerc, denaturează şi se opune; toate aceste eforturi sunt inutile, fiindcă dovezile documentare sunt, pur şi simplu, copleşitoare“.

Într-un fel asemănător s-a exprimat şi deputatul ecologist Wolgang Wieland: „Avînd în vedere întreaga afacere nu se mai poate nega că şi-a trădat într-un mod evident clienţii.“

Cel mai proeminent client pe care l-a pîrît la Stasi e fostul dizident est-german Robert Havemann. L-a trădat şi pe acesta ca şi pe scriitorul Lutz Rathenow, pe activista civică Vera Lengsfeld sau pe filozoful Rudolf Bahro. Toţi aceştia depun mărturie în faţa camerei. Cel care tace este Gysi. El se bazează pe justiţie, invocînd faptul că nu există documente scrise de mîna lui. Astfel, victimile de ieri, continuă să fie umilite de făptaşi care profită de justiţia statului de drept pe care atunci l-au combătut.
XS
SM
MD
LG