Linkuri accesibilitate

Guvernele autoritare au cîștigat imens de pe urma Internetului (II)


Evgeni Morozov

Evgeni Morozov

Evgheni Morozov despre dihotomia: promovarea libertății Internetului sau promovarea libertății prin intermediul Internetului?



Evgheni Morozov, specialist de marca in folosirea noilor tehnologii de comunicare pentru promovarea valorilor democratice, a publicat recent volumul intitulat: Iluzia Netului: partea intunecata a libertatii pe Intermet”. In cartea sa, Morozov spune ca vilva creata in jurul asa-numitelor „revolutii de pe Twitter”, si in jurul enormului potential al Internetului pentru a promova valorile societatilor deschise si pentru a contracara autoritarismul, este naiva si supradimensionata. Mai mult, Morozov avertizeaza ca regimurile autoritare din Rusia, China si Iran au gasit repede noi modalitati – deseori copiate dupa instrumentele comerciale de monitorizare a traficului pe net utilizate de corporatiile occidentale – pentru a-i urmari si reduce la tacere pe opozantii care se folosesc de retelele de socializare de pe net. Corespondentul Europei Libere Robert Coalson a stat de vorba cu Morozov si l-a intrebat despre potentialul si primejdiile pe care noile tehnologii le reprezinta pentru eforturile de a de a promova democratia in lume.

Europa Libera: Dupa ce am citit cartea dvs am ramas nelamurit cu privire la unde anume va situati in dilema: este sau nu promovarea democratiei un obiectiv posibil si care merita sa fie urmat in general de guverne si ONG-uri, in privinta regimurilor autoritare?

Morozov: Nu cred ca e chiar asa de neclar in carte. Spun de citeva ori acolo ca ceea ce doresc este gasirea unei modalitati mai bune de a folosi Internetul pentru pomovarea democratiei, asa ca pentru mine asta suna de la bun inceput ca o foarte explicita sustinere a promovarii democratiei. Si ca sa raspund si mai direct, da, cred ca exista cu siguranta lucruri pe care diversele fundatii si guverne pot sa le faca pentru a promova, daca nu stindardul democratiei, atunci cel putin stindardul valorilor democratice, al liberatatii de expresie si al drepturilor omului. Asa ca in nici un chip nu vreau sa resping sau sau sa opresc ducerea pina la capat a acestei lucrari.

Europa Libera: E posibil sa-mi fi dat aceasta impresie faptul ca discreditati pe deantregul ciber-utopianismul atit de raspindit in ultimii ani, fara sa oferiti nimic in schimb.

Morozov: Pai, la fel de bine oricine poate respinge modul cum au abordat neo-conservatorii promovarea agendei libertatii”, fara ca asta sa insemne ca nu mai crede nimeni in necesitatea promovarii democratiei si a drepturilor omului. Iar faptul ca eu resping un anumit mod de a promova libertatea Internetului nu inseamna ca resping componenele agendei libertatii Internetului. Vreau sa spun ca problema cu aceasta agenda e ca, atunci cind pui laolalta toate componentele, ele sfirsesc prin a fi mai nocive ca un intreg, decit luate fiecare in parte. Si asta, a propos, e problema si cu agenda pomovarii libertatii, unde, da, sint citeva idei foarte bune si, da, unele dintre ele sint benigne, altele nu, dar cind le amesteci cu interventia militara si cu lipsa de respect fata de comunitatea internationala, si cu multe alte lucruri, se ajunge in cele din urma la o situatie care e mult mai rea. Si tare mi-e teama ca asta se va intimpla si cu agenda libertatii Internetului; exista deja o multime de oameni care au senzatia ca guvernul Statelor Unite e ipocrit si duplicitar, si asta doar pentru ca felul cum a reactionat la WikiLeaks e atit de mult in contradictie cu ceea ce acest guvern a spus pe plan internatioal. Asa ca, din nou, asta ar putea afecta capacitatea de a actiona in viitor.

Dar, ca sa raspund la intrebare, eu chiar cred ca trebuie sa fim angajati in promovarea democratiei. Mijloacele pe care le folosim pot fi puse in discutie, dar cind ajungem la Internet, teama mea e legata de aranjamentele procedurale din interiorul diverselor insitutii, institutii cum e de exemplu Departamentul de Stat al Americii. Si asta tine de cine anume ajunge sa puna la punct aceasta politica – oameni care sint experti in tehnologie si au habar de ce se intimpla in Silicon Valley, dar nu sunt neaparat la curent cu politica externa, sau oameni care au habar de contextul mai larg al politicii externe, dar nu prea sint la curent cu Internetul. Pentru mine, asta e chiar o chestiune pragmatica: cui i se da puterea? Si chiar se doreste adunarea, agregarea tuturor acestor cai de folosire a Internetului in tarile unde America si Europa au interese sub stindardul a ceva ce se numeste libertatea Internetului, sau agenda libertatii Internetului?

E aici un pericol – sper ca l-am identificat bine in carte – acela de a folosi astfel de termeni doar pentru ca oamenii din acele tari si alte guverne nu prea inteleg despre ce anume este vorba exact – daca, adica, inseamna promovarea libertatii Internetului, sau promovarea libertatii prin intermediul Internetului? Si aceasta incertitudine in sine genereaza deseori reactii de adversitate la ceea ce vor Statele Unite sa faca, reactii care au ca rezultat o mai mare lipsa de libertate a Internetului.

Asa ca, pentru mine, chestiunea initiala (ca Internetul trebuie folosit la promovarea democratiei) rezida in aceea ca felul exact in care se face asta trebuie, in opinia mea, regindit.

Europa Libera: Vorbiti in cartea dvs si despre evolutia dvs, de la a fi promotor al democratiei in spatiul post sovietic, apoi un entuziast al puterii revolutionare a noilor tehonologii de comunicare, ajungind la un fel de ciber-realism prudent. Daca ati fi acum activist intr-o tara cu regim autoritar, ati activa pe Internet? Si daca da, cum anume?

Morozov: Pentru mine, intrebarea asta nu are nici un sens daca e pusa in mod abstract. Tarile cu regimuri autoritare sint diferite. Daca as trai in Rusia as face lucruri total diferite de acelea pe care le-as face daca as trai in Iran. Ipoteza ca regimurile autoritare sint toate la fel si ca toate au nevoie mai mult sau mai putin de aceleasi lucruri pe care sa le reduci dupa aceea la conceptul libertatii Internetului e simplista, si probabil contraproductiva.

In unele tari, o problema e cenzurarea Internetului prin interzicerea de catre guvern a anumitor URL-uri. In alte tari nu asta e problema, ci atacurile cibernetice puse la cale de serviciile de securitate si utilizarea crescinda de catre acestea a retelelor de socializare. O alta problema e prapastia din ce in ce mai mare dintre tinerii care vor sa protesteze online si opozitia mai traditionalista care doreste sa faca campanie offline. Toate aceste tari au probleme diferite, asa ca nu se poate folosi o solutie unica pentru rezolvarea lor. (...)

Mai e si problema efectelor secundare pe care le are una sau alta din componentele primare ale politicii pentru libertatea pe Internet. Sa spunem, de exemplu, ca se investesc o gramada de bani in instrumente de ocolire a cenzurii, pentru ca toate website-urile sa fie accesibile – da, e excelent, dar nu cumva asta va face in acelasi timp ca guvernele autoritare sa ia altfel de masuri ? Cum ar fi nu blocarea URL-urilor, ci pedepsirea acelor companii care fac posibila accesarea lor, sau a acelor companii care publica un continut nedorit, sau cum ar fi molestarea bloggerilor, sau incercarea de a cumpara companii specializate in forarea de date personale. Sint tot felul de alte cai de a controla Internetul, care ar putea sa fie din ce in ce mai sofisticate si cu un efect mai daunator asupra libertatii de expresie pe termen lung.

Repet, este doar un exemplu, dar de fapt se cunosc foarte putine despre ce consecinte ar avea sa nu ne gindim la aceasta problema atit de critic cum ar trebui. Asa ca de fapt chiar nu pot sa raspund la intrebarea dvs, pentru ca mesajul de baza al cartii mele este ca trebuie sa tinem mai mult seama de contextul fiecarei tari in parte.

Europa Libera: Dati-mi atunci voie se reformulez intrebarea – daca acum ati fi activist in Belarus, tara dumneavoastra natala, v-ati face un cont pe Facebook? Sau ati avea un cont pe Twitter?

Moruzov: Nu am acum cont pe Facebook, desi nu locuiesc in Belarus. Dar daca as fi in locul cuiva implicat in mobilizarea oamenilor pentru proteste, sau in a scoate in evidenta actiunile opozitiei, cred ca mi-as face cont pe Facebook. Dar as fi foarte atent in selectia prietenilor, si de fapt nu as adauga pe nimeni ca prieten. WikiLeaks nu urmareste pe nimeni pe Twitter, in afara unui cont de rezerva – si cred ca din bunul motiva ca, daca incepe sa urmareasca oameni, oamenii aceia ar putea avea probleme, cum s-a vazut deja, cu ministerul american al justitiei care-i urmareste

Cred ca in anumite cazuri, site-urile de socializare ajuta cu siguranta la mobilizarea oamenilor si la scoaterea la lumina a anumitor lucruri. Dar totul trebuie pus in balanta cu riscurile legate de securitate. Tehnologia merita sa fie folosita, dar sint multe moduri de abordare. Si multe depind aici de cit de mult e conectat un ipotetic activist din Belarus cu opozitia care actioneaza, cum se spune, offline. Daca e vorba de un lup singuratic care opereaza online, continua Evgheni Moruzov, atunci probabil nu ar prea avea sens sa activeze pe Facebook, doar pentru a posta acolo mesaje minioase. Ar face poate mai bine sa ia legatura cu opozitia care actioneaza offline. Multe depind insa de context, si de cit de constient este activistul respectiv de dimensiunea legata de securitate. Asta e inevitabil intotdeauna cind e vorba de retelele de socializare.


Traducere si adaptare de Lucian Stefanescu
XS
SM
MD
LG