Linkuri accesibilitate

Însemnările zilnice ale lui Ion Duminică într-un ianuarie primăvăratec și într-o Moldovă unde neprevăzutul şi improvizaţia stau în capul mesei.










Luni
Urmează să Vedem!
Dimineaţa scot gunoiul din casă. Am vrut să-l scot decuseară şi deja l-am pregătit de împachetare, dar soţia m-a avertizat că conform unei vechi tradiţii ţigăneşti, gunoiul nu se scoate seara din casă, pentru că această acţiune menajeră generează o ceartă familială. I-am ascultat sfatul pentru că respect tradiţiile, mai ales cele ţigăneşti. Detest certurile familiale, ca şi cele politice din sânul AIE-2, care nu „aduc la nimic bun ”. Afară vremea părea a fi mai mult sfârşit de toamnă, decât mijloc de iarnă. Gunoiştea din curte s-a transformat într-un cimitir al brazilor, care şi-au „dat demisia benevolă”, devenind peste noapte uscaţi, gălbui şi fără „miros de sărbători”. Mi-am amintit că nu am procurat al II-lea volum al „Marilor Speranţe”, de Charles Dickens, care făcea parte din cele 100 de opere esenţiale din colecţia „Biblioteca Adevărul”. După ce am luat micul dejun, care în ultimul timp a devenit şi mai mic, i-am spus soţiei, că mă duc să cumpăr o carte. A urmat o ceartă. Cu toate că am respectat tradiţia şi nu am dus gunoiul seara din casă. Soţia a spus că noi nu avem bani „îndeajuns” pentru a plăti serviciile comunale, chiria, asistenţa medicală, şi mai ales „noi nu avem ce mânca în casă dar tu cumperi cărţi”. Asa ca ziua a început prost. Trebuia să rezolv cumva această problemă de unul singur. Am hotărât să cumpăr soţiei o floare; asta-i o altă tradiţie ţigănească, dacă doreşti să te împaci cu ea.... Am studiat atent la gherete orice buchet, orice floricică, ca să cumpăr ceva frumos, deosebit şi ieftin. Mi-au plăcut orhideele. Erau ieftine, neobişnuite şi frumoase. Dar când am vrut să le simt parfumul vegetal, vânzătoarea mi-a spus că aceste flori sunt plante decorative şi fără de miros. Brusc această constatare paradoxală mi-a adus mai multe asociaţii revelatoare: Ce înseamnă să fii floare care nu miroase? Asta ca şi cum a-i fi: Şofer care nu ştie să conducă automobilul şi generează accidente, pentru că şi-a cumpărat permisul.
Judecător care nu ştie să facă dreptate din cauza mituielilor. Poliţist care nu respectă legile şi nu se luptă cu corupţia, dar cu sărăcia. Medic care nu ştie să lecuiască, deoarece pe parcursul studiilor şi-a plătit propriile examinări. Politician care nu-şi respectă promisiunile, pentru că după ce a fost ales a şi uitat de ele. Profesor care nu ştie să înveţe pe alţii, deoarece nu deţine capacităţi morale pentru a realiza acest deziderat. Mamă care nu are grijă de copii săi, dar îngrijeşte pe bătrânii străini.

De la aceste constatări am ajuns şi la Republica Moldova – o ţară frumoasă, decorativă, dar fără miros de fericire, unde se duc lupte crâncene cu sărăcia.
Mi-am cerut scuze de la vânzătoarea orhideelor, şi m-am reîntors la florile clasice, care au un miros frumos – trandafirii. I-am cumpărat soţiei mele un trandafir roşu la preţul de 35 de lei, exact ca şi costul cărţii. Însă acest cadou pentru soţia mea şi pentru mine nu are preţ, deoarece el ne-a adus împăcarea şi complimentul meu cel mai drag: „ Te iubesc! Eşti dragostea mea!”.

Seara am constatat că această ceartă nu a fost unica în Republica Moldova. Primarul Dorin Chirtoacă s-a certat cu cei care au reparat din nou strada Alba-Iulia, unde au apărut borţi vechi; Prim-ministrul Vlad Filat „le-a pus iod pe rană” unor farmacişti, care încă nu au micsorat preţurile la medicamente, lăsând pe cele mari şi vechi, neglijând altele noi şi mici.

Seara l-am văzut „în profunzime” la ProTV pe Vlad Filat, cu o seară mai înainte „din prima sursă” la Prime TV. Il simpatizez, pentru că îi place să muncească şi are presimţiri optimiste. La întrebarea lui Vasile Botnaru, directorul Postului de Radio „Europa liberă”: „Domnule Filat, când Republica Moldova are să iasă din sărăcie?”, Prim-ministru al Republicii Moldova a răspuns: „URMEAZĂ SĂ VEDEM!”. Dă Doamne să vedem şi noi această clipă siderală, care este Adevărata MAREA SPERANŢĂ a cetăţenilor noştri.

Marţi
Cine este şeful bun şi şeful rău sau există oare lupi care atacă oamenii?

Prima zi din viaţa mea, când am început să fiu ŞEF. Unica chestiune pe ordinea de zi a fost PLANIFICAREA. Înainte de această şedinţă, am primit mai multe sfaturi de la prieteni, specialişti în materie de managementul resurselor umane. Cineva m-a sfătuit ca să fiu un şef bun, nu trebuie „să dai voie la lume să ţi se suie în cap”, altfel „te dau jos de pe picioare”. Adică, ca să fiu un şef bun, trebuie „să fii oleacă mai sever, mai rău cu dânşii”. Alţi colegi mi-au spus că dacă a să fiu un şef rău, lumea „a să mă vorbească de rău pe la spate, dar în faţă de frică a să mă laude”. Din această paradigmă managerială paradoxală mi-am propus să fiu un şef responsabil. Pentru aceasta m-am condus de altă axiomă populară: „Cel mai bun şef este acela care nefiind la serviciu, aranjează astfel lucrurile, încât tot personalul lucrează eficient fără a fi îndrumat pe la spate”. Astfel, le-am dat colaboratorilor o sarcină, care a fost pe „înţelesul tuturor” şi cu un termen de executare prestabilit. Vorba Prim-ministrului: „Urmează să vedem!”.
După şedinţă mi-am pus o întrebare retorică: „De ce mai trebuieşte Republicii Moldova un Preşedinte? Doar avem 2 şefi tare buni: Domnul Vlad Filat, care este un Prim-ministru profesionist, căruia îi place să muncească şi Domnul Marian Lupu, un Preşedinte temporar fericit, care în fiecare seară vorbeşte şi zâmbeşte frumos. Ce va face al 3-lea şef? Eu cred că va umbri acest tandem liberal-democrat, care este unul minunat, format din doi oameni frumoşi, bogaţi şi deştepţi, aşezaţi bine la cârma ţării. Doar Mircea Snegur poate fi acum un preşedinte ideal. În primul rând, el este o persoană apolitică, care scrie memorii interesante. În al doilea rând, el ştie să prepare sarmale gustoase, cu care în fiecare seară îi va servi pe aceşti 2 şefi, înafară de jurnalişti. Avem o ţară săracă, sarmale sunt puţine, dar jurnaliştii îs tare mulţi.
Sedinta la Ministerul Mediului, se discuta cu privire la apariţia unui număr mare de lupi pe teritoriul Republicii Moldova”. Specialiştii au liniştit cetăţenii moldoveni, menţionând că „lupii niciodată nu atacă oameni vii, numai hoituri”. Dar există totuşi un Lup-u-ndeva în Republica Moldova, care „este gata să dea la moacă unui om, ex-director la Teatrul de Opera Naţională şi Balet, care nu s-a comportat civilizat la o conferinţă de presă”. Aşteptăm cu nerăbdare acest spectacol de balet civilizat şi destul de interesant, unde un Lup va da la moacă unui om. Ceva au greşit specialiştii, ei nu au trecut prin asemenea experimente: „Să stea in faţa Lupu-lui înrăit, căruia i s-a lezat demnitatea umană”...


Miercuri
Ghiocei în mijlocul iernii

M-am trezit la mijlocul zilei. Pentru că adormisem la mijlocul nopţii. O zi din mijlocul săptămânii. Ne aflăm în mijlocul lunii ianuarie. La Căuşeni, au înflorit ghioceii. Cu o lună în urmă în SUA au căzut păsările din cer, iar cu o jumătate de an, tot în SUA, au ieşit la suprafaţă peşti morţi. Ceva nu e în regulă la mijloc. Se caută cauze şi vinovaţi. Se dă vina pe încălzirea globală. E o banalitate scumpă, deoarece pentru diminuarea ei anual se cheltuie mulţi bani, care „zboară în vânt”. Alţii dau vina pe cineva care „şi-a băgat coadă”, ce nu este curată. Evităm factorul uman. Nu este la modă să învinuieşti oamenii şi succesele acestora din domeniul progresului tehnic. Consecinţele cataclismelor naturale ne apar în fiecare zi, însă noi doar estimăm pagubele şi le înlăturăm, fără a avea echipament şi metodologie necesară pentru a le preîntâmpina.

Într-adevăr, în lumea aceasta este mai uşor să te lupţi cu cineva sau ceva, decât să previi un conflict cu natura sau societatea. Pentru a rezolva această problema eternă este necesar de a găsi o cale de mijloc. Deocamdată, sunt favorizate deciziile extreme ce sunt luate în pripă. De aceea, trăim într-o lume a extremelor de: stânga-dreapta, alb-negru, democrat- comunist, sărac-bogat, pesimist-optimist, independent-dependent etc.

Joi
Sfoara politică

Am fost un şef sârguincios, mi-am luat de lucru şi acasă. Sunt foarte obosit. Soţia m-a întrebat ce-am făcut la serviciu de arăt aşa prost. I-am spus că am lucrat şi acum mă duc la calculator să lucrez mai departe. Ea nu a înţeles ce fel de lucru este acesta, când munceşti şi la serviciu şi acasă. I-am lămurit că un şef bun trebuie să ducă sarcina stabilită până la capăt. După această lămurire, soţia şi-a jertfit Facebook-ul pentru serviciul meu şi a început să prepare cina.

După cină, am văzut o dezbatere, cu doi invitaţi: Nicolae Andronic şi Anatol Ţăranu. Cu toate că tema a fost uzuală, despre viitorul AIE 2, cum lucrează guvernul Filat 2 şi dacă se va alege a 2-a oară preşedintele Lupu, dezbaterea a fost interesantă. Am reţinut, constatarea domnului Andronic, precum că „dacă nu se va alege iarăşi preşedintele, lumea de acum s-a săturat de alegeri”. În genere, îmi place cum el vorbeşte, aproape la limita sincerităţii, dar, vreau să fac şi eu o constatare.

Eu cred că, totuşi, lumea nu s-a săturat de alegeri, ba mai mult, ei le aşteaptă mereu şi oricând, deoarece, alegerile din Republica Moldova au devenit un mecanism ieftin de a mai câştiga nişte bani. De fiecare dată când se începe campania electorală, lumea din satele pustiite de sărăcie aşteaptă să vina mai multe partide cu bani şi să le dea şi lor ceva „de băut” sau „de mâncat”, iar la despărţire să le facă şi promisiuni optimiste. Problema nu se pune că oamenii se satură de alegeri, căci cine acum pe timp de criză se satură de „băutură şi mâncare”, atunci când o primeşti „pe degeaba”: – „Nimeni, niciodată, nicăieri în lumea toată, inclusiv şi în Republica Moldova”.

Însă, de alegeri, se satură partidele, mai ales cele care nu mai au bani pentru campania electorală şi pun nădejde în forţa cuvântului, care, din păcate, acum nu mai are valoare. Acum nu câştigă „cei care vorbesc frumos”, dar cei „care plătesc urât”. În genere, procesul politic din Republica Moldova, îmi aduce aminte de un joc de cărţi autohton numit – „seca”, atunci când se ajunge la sfoară. Nu se ştie cine va lua această sfoară politică, toţi până ce pun bani, dar puţin rezistă până la capăt şi aruncă „aşii din mânecă”. Fiecare partid, îşi doreşte să i-a singur această sfoară, deocamdată, însă, unele sunt nevoite să o împartă cinstit şi după un algoritm prestabilit, în dependenţă „cine şi cum a lucrat sau cât a cheltuit”, fără a lua în seamă – „principiile şi valorile”.

Vineri
Fără apă
Dimineaţa am fost deconectaţi neprevăzut de la apă. 400 de apatamente suferă reparaţia EURO care se face într-un apartament. Nici nu am fost anunţaţi. Trăim în Republica Moldova, unde nu sunt anunţate din timp nici alegerile anticipate. Trebuie din timp să te pregăteşti de ele. M-am spălat cu apa, pe care soţia mea gospodină a strâns-o din timp. Dar îmi place această ţară, unde neprevăzutul şi improvizaţia stau în capul mesei. Cu toate că este greu de trăit în Republica Moldova, viaţa aici este interesantă, în fiecare zi avem Flash News din prima sursă.

Ion Duminică: Născut la 29 decembrie 1971 în oraşul Taganrog, regiunea Rostov-pe-Don, Federaţia Rusă. A terminat Şcoala Medie din satul Ciocâlteni, raionul Orhei. A urmat studiile profesional-tehnice la Colegiul Auto şi Drumuri din Chişinău, apoi a finisat licenţa în politologie la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Ştiinţe Politice şi Administrative. A urmat studiile de masterat la Centrul de Formare Europeană din cadrul ULIM, devenind Magistru în Relaţii Internaţionale, specialitatea Studii europene. După care face doctoratul la Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unde obţine gradul ştiinţific de Doctor în Politologie. În prezent activează în cadrul Centrului de Etnologie al Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM, în calitate de Şef al Secţiei „Minorităţi etnice”.
XS
SM
MD
LG