Linkuri accesibilitate

Washington Post: Încercarea de a-i împinge pe liderii Chinei spre democraţie nu este numai în interesul Statelor Unite şi al Chinei.


Presa anglo-saxonă vede în vizita preşedintelui Chinei Hu Jintao la Washington o şansa, chiar o şansă deosebită, pentru care cele două mari puteri să rezolve probleme bilaterale arzătoare, cu implicaţii globale. Majoritatea editorialiştilor pledează însă pentru „realism” atunci când vine vorba de situaţia drepturilor omului în China. Realism care aduce mult cu resemnare. Ileana Giurchescu cu o scurtă revistă a presei
:

„Preşedintele Obama – estimează cotidianul New York Times – are o şansă în cele patru zile ale vizitei preşedintelui Chinei Hu Jintao să discute şi eventual să facă progrese în câteva probleme care grevează serios relaţiile chino-americane: valutele naţionale, dezechilibrul comercial, poziţia militară a Chinei şi drepturile omului. Dar dl. Hu vine cu o agendă mult mai puţin spectaculoasă, concentrată în jurul ideii de armonie. Armonia este în ultimii ani, lozinca regimului său. O lozincă folosită mai ales când problemele care apar sunt greu de rezolvat, fie că este vorba de revolte sociale sau despre impactul crescând al Chinei pe şcena internaţională.
În China, se fac şi bancuri pe această temă, aşa că o pagină de internet care dispare subit, cenzurată, se numeşte că a fost „armonizată în neant” ca să se construiască o societate „armonioasă”. Şi este ceea ce vrea preşedintele chinez pentru relaţiile cu Statele Unite, mai ales se aşteaptă ca în doi ani, Hu Jintao să se retragă”.

Mult mai combativ este comentariul publicat de Washington Post şi semnat de Yang Jianli, doctorand la Harvard, timp de cinci ani deţinut politic în China. Este de fapt o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Obama.

„...Dacă plecăm de la ideea că ambele ţări vor să îmbunătăţească şi să extindă relaţiile politice şi economice, există o problemă fundamentală pe care nu o puteţi evita: modul în care regimul dlui Hu îţi tratează cetăţenii... Încercarea de a-i împinge pe liderii Chinei spre democraţie nu este numai în interesul Statelor Unite şi al Chinei. Dacă ne gândim la cât de mare este China şi ce populaţie are, atunci putem spune că este în interesul lumii întregi”.

Un editorial din The Guardian se opreşte tocmai la dimensiunea şi greutatea Chinei în lume. „...Problema d-ului Obama nu este numai că de multe ori procesul decizional în China este lent şi opac. Problema este că poate fi eficient şi de succes. Spre deosebire de Rusia sau India, China poate pune, repede, pe picioare proiecte complexe. Poate construi aeroporturi, diguri, linii de înaltă viteză sau centrale nucleare, unde vrea, de multe ori cu costuri ecologice imense, dar aşa îşi susţine dezvoltarea economică.

Are o monedă puternică, poate cumpăra foarte mult. China este clasată încă drept o ţara în curs de dezvoltare, are deja un venit pe cap de locuitor de 6.240 de dolari (o optime din cifra americană) şi împrumută lumii întregi mai mulţi bani decât Banca Mondială ...Dacă există o ţară care se aspire la locul Statelor Unite de mare jucător pe piaţa mondială, aceea este China.
Aşa că oricât de tentant şi corect ar fi ca preşedintele Hu să fie admonestat pentru situaţia drepturilor omului în China, nu trebuie uitat că în diplomaţie, predica nu funcţionează” – este de părere britanicul The Guardian.

Iar International Herald Tribune vede un alt impediment în apropiere dintre cele două mari puteri: neîncrederea reciprocă. In consecință, „ deşi Statele Unite şi China au multe interese în comun, nu este sigur că le vor exploata. Pe de altă parte, nici nu este inevitabil, cum cred mulţi pesimiştii în ambele ţări, ca Statele Unite şi China să fie într-o perpetuă stare conflictuală pe măsură ce creşte puterea economică şi militară a Chinei”.
XS
SM
MD
LG