Linkuri accesibilitate

Căutarea de sine în penitenciarele delicvenților juvenili


Florin Șerban primind Ursul de argint la Berlinala din 2010

Florin Șerban primind Ursul de argint la Berlinala din 2010

Regizorul Florin Șerban despre experiența turnării filmului „Eu cînd vreau să fluier, fluier”.

Filmul de debut al regizorului Florin Serban „Eu cind vreau sa fluier, fluier”, a fost prezentat la New York in cadrul unul Film Forum, cu sprijinul Institutului Cultural Roman.

Recompensat cu Premiului Juriului la festivalul international al filmului de la Berlin in 2010 si reprezentind Romania la Oscar, la categoria film strain, filmul a avut un impact puternic asupra celor care l-au vazut la New York, dupa cum ne spune corespondentul nostru Nik Krastev. Nominalizarile pentru OSCAR sunt asteptate martea viitoare.


Corespondentul nostru a stat de vorba despre film cu citiva dintre spectatori:

- „Cred ca e un film minunat. Foarte puternic. Foarte impresionant. Foarte dur. Am avut impresia ca autorul dadea vina pe societate pentru ceea ce i se intimpla acestui baiat. Este perioada de dupa Ceausescu, si este o femeie care a scris scenariul care simte dezumanizarea societatii”.

„Sunt nascut in Romania, dar traiesc in America de 40 de ani, asa ca post spune ca sunt si american si roman si cred ca fara doar si poate filmul este excelent”.



Respectul de sine, respectul cistigat in fata lumii, aceasta este tema centrala a filmului, spune regizorul Florin Serban, explicind: „Respectul este intr-adevar probabil una din normele cele mai puternice in centrele de detentie juvenila si accentuez detentie juvenila, pentru ca e cu totul diferit fata de penitenciarele pentru adulti. Gardienii cu care am vorbit si care spuneau ca au lucrat si intr-un penitenciar pentru minori si tineri si intr-unul pentru adulti, spuneau ca este mult mai dificil si mai periculos sa lucrezi intr-un penitenciar de tineri, fiindca adultii primesc o condamnare si se incadreaza intr-una din cele doua categorii : sau vor sa-si termine condamnarea cit mai repede si atunci stau linistiti si cit mai departe de probleme fiindca afara ii asteapta cineva sau ceva, sau sunt deja parte dintr-o banda si atunci sunt automat integrati in banda respectiva. Cu alte cuvinte atitudinea si purtarea lor intr-un sistem de penitenciar este previzibila. La copii, la tineri, e cu totul altceva. Acum poti sa stai cu un detinut juvenil de vorba, fata in fata, sa discuti, iese pe coridor si pe coridor se intilneste cu un coleg cu care a avut o altercatie, minora ai spune din exterior, dar cruciala pentru el, sparge un geam , ia un ciob si sare la gitul celuilalt. Sunt total imprevizibili. Si ceea ce cauta ei sa-si rezolve tot timpul este problema asta de respect. De demnitate. Un fel de cautare a propriului sine. Copiii astia, cei mai multi dintre ei vin din zone in care au fost lipsiti de dragoste si au incercat sa inlocuiasca dragostea asta cu un soi de respect. Si respectul asta nu si l-au putut apropia decit prin forta fizica si forta pumnului. Si daca lucrul asta are anumite valori in exterior, el capata proportii greu de inteles in interior, in puscarie. De aceea, relatia dintre mine si ei a trebuit sa stea tot timpul intr-o balanta care a trebuit sa tina de o parte respectul meu fata de ei, al lor fata de mine, sa nu ii iau de sus, fiindca ei se asteapta la lucru acesta. Toata lumea ii ia de sus si au reactia pregatita pentru lucru asta. Pe de alta parte daca ei simt ca pot sa iti puna bocancul pe ceafa, ei traiesc intr-un mediu care i-a invatat ca daca au ocazia asta nu trebuie sa ezite si o s-o faca. De aceea a fost o balanta care a trebuit sa stea in echilibru practic, tot timpul, din momentul in care i-am cunoscut pina in momentul in care s-au terminat filmarile”.

L-a influentat comunismul in cariera sa, l-a intrebat Nic Krastev, corespondentul nostru pe regizorul roman?

Florin Serban: „Fara doar si poate sa traiesti sub Ceausescu, sub un regim comunist, te influenteaza si iti determina traiectul fie ca-ti place fie ca nu-ti place. Faptul ca am stat o parte a copilariei la coada nu poate sa nu insemne ceva pentru dezvoltarea ta ulterioara, faptul ca am fost de la 0 pina la 14 ani inconjurat de propaganda nu poate sa nu lase o amprenta puternica asupra felului in care te dezvolti ca spirit, asupra felului in care gindesti, a felului in care simti. Insa e foarte greu de decelat ce datorezi influentei din zona aceea si ce datorezi altor influente. Eu nu sunt absolut de loc nostalgic cu privire la perioada aceea. Cred ca a fost o perioada foarte neagra in istoria poporului nostru, o perioada care a lasat rani adinci care nu s-au inchis si nu cred ca o sa se inchida multa vreme, insa cred ca nu regret faptul ca am copilarit si am crescut in perioada aceea”.
XS
SM
MD
LG