Linkuri accesibilitate

Statele Unite critică folosirea disproporţionată a forţei de către autorităţi şi măsurile de cenzură introduse pe internet.

Cea mai nordică ţară de pe continentul african, Tunisia a fost lăudată în ultimii ani de occident ca un exemplu de stat musulman stabil. Tunisia are rezerve importante de gaze naturale şi petrol, este o destinaţie turistică tot mai populară şi a cunoscut în ultimele două decenii o creştere economică de cinci la sută pe an – reducând decalajul faţă de vecinii bogaţi de pe ţărmul european al Mediteranei. Povestea de succes a Tunisiei este însă umbrită de câteva săptămâni de revoltele soldate cu morţi şi răniţi, pornite de tinerii nemulţumiţi că nu-şi găsesc de lucru şi că viaţa este tot mai scumpă.

Începând de ieri, sălile de clasă din şcolile şi universităţile Tunisiei sunt goale. Autorităţile le-au închis pe termen nelimitat, după multe zile de proteste de stradă ale tinerilor, soldate până acum cu 20 de morţi, potrivit datelor guvernului, sau cu 35, după numărătoarea organizaţiilor pentru drepturile omului.

Într-o apariţie la televiziune, preşedintele Zine al-Abidine Ben Ali, care conduce Tunisia în mod autoritar de peste două decenii, i-a numit pe protestatari “terorişti”. Preşedintele tunisian a spus că violenţele din oraşele şi satele ţării au fost puse la cale de “bande mascate” care atacă forţele de securitate şi chiar cetăţenii paşnici, în casele lor.

Activiştii pentru drepturile omului şi opoziţia politică vorbesc însă de o revoluţie, pe care au numit-o “a iasomiei”, după floarea naţională a Tunisiei. Emisarul unui partid de opoziţie tunisian în Franţa, Iyed Dahmani a spus la Paris că între protestatari sunt doar câteva grupuri mici de indivizi mascaţi, care atacă într-adevăr în mod nepermis proprietatea publică şi privată, dar ei sunt doar o minoritate în mulţimea care doreşte schimbarea politică pe cale paşnică.

Dahmani a mai spus că Tunisia are nevoie de un guvern de salvare naţională, de reforme sociale şi politice şi de alegeri anticipate cel mai târziu în 2014.

Revoltele de stradă au început la jumătatea lunii decembrie, când un absolvent universitar de 26 de ani şi-a dat foc şi a murit după ce poliţia i-a confiscat ghereta unde vindea fructe şi legume, în lipsa unui loc de muncă mai potrivit cu pregătirea lui.

Claire Spencer, expertă în probleme nord-africane la un institut londonez, a spus că în Tunisia majoritatea populaţiei de 10 milioane de locuitori are sub 25 de ani. Iar tinerii tunisieni devin tot mai conştienţi că în ţara lor se fac tot mai mulţi bani, dar ajung în buzunarele unor cercuri foarte limitate, în vreme ce oamenii de rând rămân săraci.

Deocamdată, Uniunea Europeană, de care Tunisia este legată prin interese economice şi programe de asistenţă, a evitat să ia partea demonstranţilor sau a puterii tunisiene, mulţumindu-se să facă apeluri la calm.

Statele Unite au recunoscut ceea ce Departamentul de Stat a numit “dreptul guvernului (tunisian) de a apăra siguranţa publică” dar au criticat folosirea disproporţionată a forţei de către autorităţi şi măsurile de cenzură introduse pe internet în încercarea de a-i izola pe organizatorii protestelor.

În săptămânile trecute, protestele au afectat mai ales provincia tunisiană. Săptămâna aceasta, însă, ele s-au extins în suburbiile capitalei şi pe coasta de est a ţării, şifonând imaginea de paradis turistic promovată de autorităţi în străinătate.

Mulţi analişti sunt de părere că şansele de înlăturare de la putere a guvernului tunisian sunt minime – dar spun că revoltele vor arată dacă Tunisia este în stare să avanseze pe calea democraţiei, permiţând pluralitatea de opinii autentică, sau se va alătura autocraţiilor atât de răspândite în lumea musulmană.
XS
SM
MD
LG