Linkuri accesibilitate


Suita de atacuri premeditate ale teroriștilor islamici împotriva creștinilor și obiectivelor creștine a închis 2010 și a deschis 2011. Amatorii de coincidențe simbolice vor face rapid legătura cu 2001 și vor socoti aniversar cei zece ani care ne despart de 11 septembrie. Asocierea nu e necesară dar e posibilă.

Evident, 11 septembrie 2001 e pragul care a pus capăt unei lungi epoci de naivitate civlizațională, pentru a deschide o epocă de contact și dramă istorică. Însă 11 septembrie e un reper imediat. O altă asociere stranie leagă 2011 de un moment de bilanț cultural și istoric mai dens: 400 de ani de la apariția așa numitei Versiuni Autorizate a Bibliei sau, cum i se spune îndeobște, King James Bible.

În 1611 după 7 ani de muncă, învățații adunați de James, regele Angliei, desăvîrșeau traducerea Bibliei și stabileau textul care avea să devină fundamentul cultural al lumii anglo-americane, în următorii aproape 300 de ani. Traducerea engleză a Bibliei nu începe aici. În precedentele două secole, cel puțin patru versiuni excepționale și rivale au luminat și agitat lumea spirituală și politică engleză.

Versiunea Autorizată din 1611 a reușit să pună capăt facționismului doctrinar, a livrat textul bazal al lumii religioase potestante și a creat reperul comun al unei civlizații care avea apoi să se miște susținută de certitudini, de la un capăt la altul al lumii. Versiunea Autorizată a dat lumii anglofone un stil și o unitate lingvistic-spirituală fără egal.

Acum, după 400 de ani, cînd Biblia e citită tot mai puțin și plasată tot mai des într-o sferă literar-estetică oarceum muzeală, lumea anglo-americană e în continuare susținută de logica, limbajul și rigorile de adîncime ale Versiunii Autorizate. Limba Versiunii Autorizate rămîne, și astăzi, cea mai clară și mai fluentă engleză universală. Scara de valori și reflexele morale sînt, atît cît mai sînt, elemente de descendență directă ale textului Versiunii Autorizate. Aproape nimeni nu mai recunoaște originea biblică a nenumărate expresii curente ale englezei comune de astăzi și nimeni n-ar îndrăzni să vadă în Versiunea Autorizată un reper, încă, activ. Într-un fel, textul stabilit în 1611 trăiește subteran și continuă să influențeze o lume care s/a desprins intelectual și etic de orice asicere conștinetă cu spiritualitatea creștină.

Pînă spre jumătatea secolului trecut, Cartea tradusă desăvîrșit în 1611 a iluminat viața publică anglo-americană, dintr-o poziție centrală. Apoi, declinul public sau, mai degrabă intelectual al posterității biblice a devenit ocupația principală a generațiilor educate și reeducate de marea emanicpare postbelică. În consecință, aniversările cu care a început al 400 an de existență al Versiunii Autorizate sînt omagii oarecum exterioare: Versiunea Autorizată e tratată cu stima și respectul cuvenite unui defunct ilustru.

În același timp, venerația și sensibilitatea politică față de Koran au atins cote jenante, chiar dacă, la fel ca Biblia, Marea Carte a Islamului nu e nici citită nici înțeleasă de corul care îi păzește reputația în Occident. Din acest punct de vedere, fotografia spirituală a anului 2011 e tragicomică: creștinismul e sub atac pe toată linia de contact cu Islamul și depozitat pios între bunurile neînsuflețite de patrimoniu în interiorul lumii creștine.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG