Linkuri accesibilitate

În afară de reguli stricte ar mai trebui să existe şi un soi de deschidere în raport cu nişte oameni pe care ţi-i doreşti clienţi fideli.


Ce fain e să fii un scriitor tradus pe alte meridiane, să primeşti un cec din partea unei edituri străine şi să mergi la bancă să-ţi iei onorariul meritat… Ei bine, dacă eşti scriitor moldovean şi te duci cu cecul editurii străine la o bancă moldovenească, bucuria ţi se poate spulbera niţel…

Vasăzică, mă duc eu cu un asemenea cec la una din cele mai impozante şi sigure bănci din ţară – Victoriabanc. La ghişeu, un tînăr bonom a examinat cîteva clipe cecul americănesc, apoi mi-a comunicat că din suma transferată mi se va reţine o parte. OK, zic, luaţi-vă procentele care vi se cuvin şi daţi-mi ce rămîne. Dar ştiţi că şi banca străină prin care vin banii îşi ia o parte din sumă, a adăugat tînărul de la ghişeu. OK, am zis, să-şi ia şi banca aceea ce i se cuvine, acum pot să-mi iau banii?

Nu, nu puteam. Şi iată de ce. Ca să mi se transfere onorariul nu era suficient să-mi deschid pur şi simplu un cont, ci trebuia să mai depun 50 de euro pe acel cont. Ştirea asta m-a uimit. Păi, la ce bun să depun eu 50 de euro, dacă banca oricum îşi reţine procentele cuvenite din onorariu şi nici onorariul meu nu era foarte mare?

Răspunsul tînărului bonom de la ghişeu m-a lăsat perplex. Îl reproduc literalmente: „Trebuie să depuneţi 50 de euro pentru ca, în cazul în care cecul e fals, banca să-şi poată recupera pierderile...”

Nici faptul că sînt un client vechi al băncii, că îmi iau salariul prin banca aceea, că sînt la urma urmei un ziarist şi scriitor care poate fi găsit cu uşurinţă nu i-a făcut mai înţelegători pe cei de la Victoriabanc. Exista o regulă potrivit căreia trebuie să depui nişte bani ca să poţi obţine onorariul transferat.

Dacă stau să mă gîndesc mai bine, regula aceasta e de-a dreptul bizară şi chiar ofensatoare pentru un vechi client al băncii. Am impresia că cel puţin pentru vechii clienţi, care pot fi uşor detectaţi, renumita bancă ar putea să facă o concesie. Am impresia că pentru o bancă cu atîta experienţă nu e o problemă să afle repede dacă e fals sau nu cecul prezentat.

Simplul fapt că banca admite că un om, care îşi ia ani de zile salariile prin intermediul ei şi care e uşor de găsit, poate prezenta un cec fals mi se pare ofensator şi absurd. Unde mai pui că onorariul acela era mult mai mic decît salariul.

Înţeleg că există reguli stricte în sistemul bancar. Şi asta e bine. Numai că în afară de reguli stricte ar mai trebui să existe şi un soi de deschidere în raport cu nişte oameni pe care ţi-i doreşti clienţi fideli.
XS
SM
MD
LG