M-am întîlnit ieri cu un coleg de breaslă care e un fan declarat al liberalizării şi europenizării Moldovei. Omul era binedispus şi chiar părea fericit şi, de cum m-a văzut, mi-a declarat ritos: „În sfîrşit, avem o societate civilă viguroasă! Oamenii nu mai hibernează prin ogrăzile lor, ci - pătrunşi de sentimentul responsabilităţii - au ieşit în stradă şi au obligat Partidul Democrat să creeze o nouă alianţă democratică!!!”
Mărturisesc că euforia colegului de breaslă mi s-a părut exagerată. De aceea, mi-am compus o fizionomie sceptică care l-a derutat uşor pe fanul europenizării. „Şi dacă oamenii adunaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale ar fi cerut crearea unei coaliţii de centru-stînga ai fi rămas la părerea că societatea civilă e viguroasă?” l-am întrebat şi am văzut imediat că ziaristul se pleoştise vizibil.
Simt nevoia unor precizări care mi se par foarte importante. În primul rînd, o societate civilă viguroasă nu e compusă doar din fanii unei singure opţiuni politice. În al doilea rînd, nu e deloc sigur că Partidul Democrat şi-a făcut alegerea influenţat de mitingul din centrul capitalei. Cred că mai curînd PD-ul s-a ghidat de propriile interese şi calcule.
Iar şi mai important e altceva. Dacă ar fi existat cu adevărat aici o societate civilă viguroasă, care jinduieşte europenizarea, Partidul Democrat nici nu ar fi trebuit speriat cu mitinguri şi proteste. În acest caz, Partidul Democrat, alegînd stînga, ar fi cules la următoarele alegeri nu 14%, ci 3-4 %.
Altfel spus, o societate civilă puternică şi influentă nu are nevoie de proteste şi lozinci, unele de-a dreptul perimate, pentru a-i face pe reprezentanţii unui partid mai receptivi. O societate civilă puternică reacţionează prin felul în care votează la alegeri. O societate civilă puternică nu obligă cu forţa partidele să opteze într-un fel sau altul. Păi, mîine ar putea să vină în piaţă alte cohorte care să-i ceară PD-ului sau PLDM-ului reorientarea spre stînga.
În concluzie, există o deosebire între atitudinea societăţii civile, care, fireşte, trebuie să fie pregnantă, să plutească în aer, şi intimidarea unor formaţiuni politice. Iar dacă admitem totuşi că mitingul cu pricina din Marea Adunare Naţională e o expresie a vigurozităţii societăţii noastre civile, ar trebui să remarcăm şi faptul că multe din sloganurile şi ideile rostite acolo aparţineau parcă unei epoci demult apuse.
