Linkuri accesibilitate

Comentariu semnat de Anne Applebaum în Washington Post



Editorialul porneste de la decizia justitiei ruse de a-l condamna la inca 6 ani de inchisoare pe fostul magnat al petrolului Mihail Kodorkovski, intr-un proces despre care toata lumea stia ca este unul politic si ca nu avea nici o legatura cu invinuirile aduse impricinatilor. Este insa numai unul din gesturuile facute recent de administratia de la Moscova si care ridica semne de intrebare. Printre ele, editorialista de la Washington Post aminteste de blocarea investigatiilor asupra coruptiei la nivel inalt, sprijinul exprimat pentru actiunile brutale ale Minskului dupa alegerile recente, mortile unor jurnalisti, toate acestea par sa contrazica declaratiile recente ale presedintelui Dmitri Medvedev care vorbea despre… modernizarea tarii sale.

De ce aceasta schimbare de atitudine se intreaba Anne Appelbaum. De ce acum? Explicatia ar putea fi foarte simpla si ar putea fi gasita in cresterea preturilor la petrol. In opinia editorialistei reprezentarea grafica a preturilor petrolului si a relatiei Rusiei cu democratia este invers proportionala. Cu cit creste pretul petrolului, cu atit scade apetenta liderilor de la Moscova pentru democratie.

In anii ʼ70, aminteste Anne Appelbaum, pretul la petrol a crescut fata de decada precedenta de la 2 – 3 dolari barilul la peste 20 si Uniunea Sovietica a devenit mai reticenta la schimbari. Liderul sovietic Leonid Brejnev investea masiv in armament, a pus capat reformelor interne si, cind petrolul a ajuns la 25 de dolari barilul, a invadat Afganistanul.

Yuri Andropov, care i-a urmat lui Brejnev la cirma Uniunii Sovietice, a mostenit si preturi ridicate la petrol – 28 de dolari barilul - si a putut astfel sa inabuse miscarile dizidente si sa continue o relatie tensionata cu Occidentul.

Andropov a fost urmat de Mihail Gorbaciov: in 1986 pretul petrolului a ajuns la 14 dolari barilul. Gorbaciov a fost de acord sa cada Zidul Berlinului, a acceptat eliberarea Europei centrale si de Rasarit si a pus capat Razboiului Rece.

Preturile la petrol au continuat sa oscileze, dar in 1998 au scazut pina la 11 dolari barilul. In Rusia era epoca Boris Ieltin. Liderul de la Kremlin incerca sa devina cel mai bun prieten al presedintelui american Bill Clinton, presa se bucura de o relativa libertate si se vorbea cel putin, la nivelul elitelor, despre reforme economice majore. In 1999 petrolul ajunge la 16 dolari barilul: premierul Rusiei Vladimir Putin lanseaza al doilea razboi ruso-cecen, anti occidentalismul cistiga teren cu atit mai mult cu cit Occidentul bombardeaza Belgradul.

Putin preia conducerea Rusiei in 2000 intr-o perioada de crestere a preturilor la petrol. In 2003, aminteste editorialista de la Washington Post, erau de mult uitate reformele gorbacioviste, iar in 2008 aproape nimeni nu isi mai amintea de eforturile lui Ieltin de a aduce Rusia in structurile democratice occidentale. Era anul in care Rusia a invadat Georgia. Pretul barilului de petrol era 91 de dolari.

In 2009 tonul presedintelui Dmitri Medvedev incerca sa fie mai ponderat – barilul de petrol se vindea cu 53 de dolari – iar retorica agresiva ii fusese lasata premierului Vladimir Putin. Medvedev bloca o lege draconica a secretului de stat, il critica pe autoritarul lider de la Minsk si parea deschis chiar si spre o liberalizare a televiziunii ruse.

Dar acum este anul 2011. Putin pare ca a ocupat prim-planul vietii politice si Mihail Hodorkovski a fost condamnat intr-un proces-farsa. Barilul de petrol este 92 de dolari si 25 de centi.

Pare o analiza simplista, se intreaba in final editorialista de la Washington Post ? Cu siguranta ca este asa, vine si raspunsul. Dar pina acum nu am auzit o explicatie mai buna pentru actuala situatie din Rusia, conchide Anne Appelbaum in editorialul de azi din Washington Post.
XS
SM
MD
LG