Linkuri accesibilitate

Ce-i mai bine, să îngheţi oraşul sau să avem căldură, cât de cât?


Ion Preașcă: Majorările tarifelor sînt inevitabile.


Cetăţenii ar putea plăti peste 5 lei pentru un metru cub de gaze, dacă cererea întreprinderii moldo-ruse „Moldovagaz” de majorare a tarifelor la gaze cu peste 13 procente de la începutul acestui an va fi acceptată de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE). Cum este argumentată această majorare şi ce-i rămâne populaţiei decât să se împace cu ea - în convorbirea pe care o vom avea astăzi cu expertul în energetică, jurnalistul de la ziarul Adevărul, Ion Preaşcă.

Europa Liberă: Ce surpriză ar fi fost, doamnelor şi domnilor, dacă v-am fi anunţat că - de la Dumnezeu mai mult - cum se spune, de la Gazprom mai puţin, dar tarifele la gaze s-au redus atâta cât toată lumea să înceapă acest an cu o admiraţie nemărginită faţă de monopolul gazelor din Republica Moldova... Nu-i aşa, dle Preaşcă?

Ion Preaşcă: Cu siguranţă că ar fi un soi de mană cerească să se mai ieftinească gazele...
Ziaristul Ion Preașcă


Europa Liberă: Înainte de a vorbi despre tristeţea consumatorului şi speranţele de preţ mai bun pentru gazul rusesc pe care le poate avea, haideţi mai întâi să vedem ce logică sau îndreptăţire spune că are „Moldovagaz” pentru cererea de a majora tarifele cu peste 13% din acest început de an?

Ion Preaşcă: Sigur că sunt argumente mai mult economice. Ea şi le-a afişat - inclusiv faptul că a crescut preţul gazelor de la 1 ianuarie, plus a mai notat că au crescut nişte cheltuieli ale ei interne. Dar, din punct de vedere al unui simplu consumator, cred că pare nejustificată şi cred că aici e sarcina ANRE să găsească posibilităţi de a nu majora în această proporţie. Cu atât mai mult că are toate pârghiile, de exemplu cunoaşte situaţia mai bine la „Moldovagaz”, poate efectua calculele, poate tăia anumite costuri şi cheltuieli.

Europa Liberă: Dle Preaşcă, dar cât de, cum să zic, realistă, sau posibilă, sau mare este probabilitatea ca ANRE să aprobe o majorare mai mică, pentru că majorarea oricum pare a fi inevitabilă ca primăvara care vine degrabă?

Ion Preaşcă:
Da, majorarea este inevitabilă. Fiindcă noi nu putem să trăim pe datorie, trebuie să plătim pentru ceea ce consumăm. Gazele sunt şi ele o marfă pe care noi o cumpărăm de la cineva şi fiindcă este un monopol, un singur furnizor, noi trebuie să acceptăm preţul acesta, cu atât mai mult că a fost negociet anterior.

Cât despre o eventuală majorare mai mică, e foarte posibilă. Spuneam şi eu că ANRE cunoaşte toate standardele. Să zicem, poate tăia de acolo unde se cheltuie prea mult. Spre exemplu, anul trecut a fost introdusă o investiţie de 300 de milioane de lei în tarife. Nu ştiu, anii precedenţi „Moldovagaz” nu investea atât de mult, nu cerea atâţia bani pentru investiţii. Mai sunt şi altele... Nu ştiu care este acuma situaţia cu salariile, dar salariile întotdeauna la „Moldovagaz” erau mai mari decât media pe economia naţională, erau de aproape două ori mai mari. Adică...

Europa Liberă: Adică ar fi posibilităţi... Dle Preaşcă, de fapt, cât consumă în medie, anual, un consumator casnic, ca să ne putem da seama cât îl va costa gazul în 2011?


Ion Preaşcă: Dacă să calculezi în lei, cel mai mare consum este iarna, în mod evident, când e frig şi este o mare parte din populaţie care se foloseşte de gaz. Dar în medie, pe an, se ia aproximativ 100 de metri cubi pentru o persoană. Nu e atât de mare consumul, dar problema e că nu toată populaţia are acces la gaz.

Europa Liberă: Înţelegem. Oricum bănuiesc că s-au făcut şi alte estimări. Am impresia că era vorba de vreo 300 de metri cubi pe lună în perioada rece a anului şi vara 10-15 metri cubi... E destul de sensibil pentru buzunarul cam găurit, să spunem aşa, al multora dintre consumatori. Dar, ca să avem şi un element de comparaţie, dle Preaşcă, cum plătesc vecinii moldovenilor sau alte ţări pentru consumul de gaze? Şi cei care dansează gopac, de exemplu, şi cei încinşi în horă sau în krutuha belorusă...

Ion Preaşcă:
Să vedem în Ucraina. Acolo situaţia diferă de Moldova foarte mult. În primult rând, Ucraina extrage vreo 20 de miliarde de metri cubi de gaze, are producţia sa proprie, pe care o direcţionează către populaţie. Şi acolo tarifele până anul trecut erau mai mici ca în Rusia. Deci, chiar „Gazprom”-ul se revolta că în Rusia oamenii plătesc cu 30-40 de procente mai mult pentru gaze decât în Ucraina.

Acuma are loc o reajustare, pentru că se credita populaţia prin intermediul gazelor ieftine din interior, dar se cumpărau gaze scumpe pentru industrie şi la un moment dat industria a ajuns să staţioneze din cauză că a ajuns necompetitivă.

În România evident tarifele sunt mai mari ca la noi, cel puţin cu 25-30 de procente. Da dacă să mai comparăm cu alte ţari din UE - de exemplu în Danemarca sunt de patru ori mai mari decât în Moldova, deşi Danemarca se asigură o sută de procente cu gaze proprii. Deci, totul depinde şi de strategia autorităţilor. Ca oamenii să nu consume în mod exagerat să zicem resurse energetice care sunt epuizabile, se face şi majorare. Adică se majorează tarifele astfel încât oamenii să facă economii. Eu nu văd aicea că la noi să fie aşa ceva, dar, mă rog...

Europa Liberă: Ar mai depinde, ar spune omul simplu, şi de grosimea sau, cum să zic, volumul salariului pe care îl primeşte ca să putem să ne raportăm la Danemarca, de exemplu... Spuneaţi, dle Preaşcă, că această majorare a fost, cum să zic, convenită sau negocietă anterior. De fapt, care e logica a tot ce s-a convenit în negocierile anterioare? Va trebui să anjungtem la un anumit plafon sau majorările vor cunoaşte o spirală de creştere la nesfârşit totuşi?

Ion Preaşcă:
În primul rând, când s-a negociet în 2006, a fost vorba despre o perioadă de cinci ani de tranziţie la preţuri egale cu media europeană. Vorbesc egale, dar ele nu sunt chiar fix cu media europeană, fiindcă mai sunt şi costuri de transport care sunt pentru R. Moldova mai mici, altfel noi am ajunge la preţurile de import pentru România cel puţin sau pentru Bulgaria. Dar ele oricum sunt mai mici la noi decât pentru România, cu vreo 10-15 %.

Pe de altă parte, „Gazprom”-ul, ca să zicem aşa, ne-a oferit un răgaz de 5 ani. Sr putea chiar să-i fim recunoscători pentru acest răgaz. Nu putem pretinde că „Gazprom” este un Moş Crăciuc şi, hai, oameni buni, dacă are ochi frumoşi, eu îi dau la acela preţ mai mic, la celălalt - un preţ mai mare dacă nu-mi convine.

Acuma, vine anul acesta, când noi putem negocia un nou contract. Deci, aicea depinde de acuma de autorităţi, de capacitatea noastră de a negocia o nouă formulă. Fiindcă în contractul vechi este o formulă în baza căreia se calculează – este o formulă, ai pus cifrele, iese rezultatul...

Europa Liberă: Dv. sugeraţi, dle Preaşcă, că „Moldovagaz”, de fapt, ar urma o procedură absolut firească şi aproape mecanică de majorare a tarifelor, după ce „Gazprom” spune că anul ăsta preţul va fi sau tariful va fi cutare sau cutare. Nu-i aşa? Sau totuşi are un cuvânt de spus în faţa gigantului rus?

Ion Preaşcă:
Ca să spunem aşa, ce cuvânt poate avea o subsidiară? Fiindcă până la urmă, „Moldovagaz” este controlată de „Gazprom”. 50 la% din caspital este a „Gazprom”, direct, plus 13,5 procente care erau ale Tiraspolului tot sunt administrate de „Gazprom”.

Europa Liberă: E adevărat, dar mă refeream şi la minoritatea moldovenească, ca să spunem aşa, în această societate pe acţiuni...


Ion Preaşcă:
Ca să spunem aşa, înainte de Anul Nou a fost şedinţa Consiliului de observatori ai „Moldovagaz” la Moscova şi acolo s-a luat decizia, adică s-a acceptat prin vot că, uite, se majorează cu atâta şi atâta tarifele. Deci, respectiv, majoritatea a fost ăpentru majorare...

Europa Liberă: În mai, dăcă-mi amintesc bine, directorul ANRE, Victor Parlicov, susţinea că nişte noi tarife la gaze intrate atunci în vigoare au fost cum au fost majorate „ca la iarnă”, cum era citat domnia sa, să se plătească mai puţin decât ar fi trebuit. N-a fost să fie ?

Ion Preaşcă: Deci, ca să spunem de estimări, prognoze, Banca Naţională chiar prognoza că de la 1 ianuarie vom avea 310-320 de dolari pentru mia de metri cubi. Vedem că avem un preţ mai mic, adică putem să ne bucurăm că nu s-a îndeplinit previziunea. În cazul declaraţiei directorului ANRE, păi nu ştiu, el are, am mai spus, toate datele problemei şi poate cunoaşte ceva mai multe decât mine că e posibil să nu fie majorarea cerută de „Moldovagaz”.

Dar indiferent de această, oricum va fi o majorare şi este inevitabilă din alt punct de vedere. Fiindcă dacă încercăm să blocăm, am putea să ne pomenim şi fără gaze. Fiindcă şi aşa „Moldovagaz” are pentru anul trecut de plătit o datorie de 42 de milioane de dolari, care a fost amânată de „Gazprom” pentru anul curent, adică a acceptat o amânare a plăţii. Şi la un moment dat, dacă nu se găsesc banii, ei reduc volumele de livrare. Fiindcă este un contract, este scris negru pe alb că dacă nu plăteşti până pe data cutare, se reduc livrările cu 30 de procente sau cu alt procent.

Europa Liberă: Din ce spuneţi dv., cetăţeanul moldovean ar trebui să fie mai degrabă bucuros cu această majorare care nu este chiar ucigătoare în acest an.

Ion Preaşcă:
Păi, cum să zic, dacă să comparăm cu doi ani în urmă, când preţul de import era cu 40 de dolari mai mare, chiar ar putea să ne bucurăm, pentru că într-adevăr preţurile au mai scăzut între timp, deşi aceiaşi formulă de majorare a făcut ca ele să mai crească într-un fel, din cauza deprecierii leului sau altor factori.

Europa Liberă: Dle Preaşcă, s-a tot vorbit despre faptul că monopolistul gazelor ar fi umflat în mod nejustificat preţurile şi că ar fi fost necesare controale relevante la Moldovagaz.... Credeţi că ar avea vreun efect?

Ion Preaşcă:
Păi, anul trecut am asistat la un asemenea control. A făcut şi ANRE. A fost creată şi o comisie parlamentară. Din păcate, am văzut prea puţine efecte. Să zicem, ANRE a controlat la câteva întreprinderi cheie din cadrul „Moldovagaz”. Au fost depistate acolo unele încălcări mici, dar care nu afectează radical tariful...

Europa Liberă: Primarul, aţi auzit poate, a cerut „Termocom”-ului să nu majoreze tarifele în consecinţă. Credeţi că este posibil aşa ceva, o majorare de către „Moldovagaz” şi o menţinere a tarifelor de „Termocom”.


Ion Preaşcă: La „Termocom” vreo şase ani s-au ţinut tarifele în frâu şi la un moment dat ne-am pomenit că au crescut într-un an-doi de câteva ori. Deci, nu este justificată menţinerea. Da, din punct de vedere al unui consumator, mă afectează, dar pe de altă parte şi aşa „Termocom” este înglodat în datorii şi la un moment dat se poate opri tot acest mecanism. Ce-i mai bine, să îngheţi oraşul sau să avem căldură, cât de cât?

Europa Liberă: Vom trăi şi vom vedea. Dle Preaşcă, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG