Linkuri accesibilitate

Cu pacea în gînd și în titulatură


Un DVD cu West-Eastern Divan Orchestra și Daniel Barenboim
Un DVD cu West-Eastern Divan Orchestra și Daniel Barenboim

Pace, politică, muzică sub un numitor comun.


Atenție, prin folosire excesivă, „pacea”, ca noțiune, este în primejdie de a fi transformată într-un termen cultural uzat, devaluat prin utilizare exagerată și nepotrivită, atrăgea atenția zilele trecute un cronicar de la cotidianul britanic The Independent, ce își intitula pledoaria „Maestro, vă rog, încetați de a ne mai predica”.

Desigur, „pacea” revine în cele mai multe urări transmise cu ocazia sărbătorilor de iarnă, dar atunci cînd organizații muzicale flutură termenul, introducîndu-l pînă și în numele lor, rezultatul devine adesea îndoielnic, pentru a nu spune de-a dreptul neconvingător.

La originea excesului s-ar afla o așa-numită Orchestră Mondială pentru Pace, constituită în 1995 din instrumentiști veniți din 40 de țări și dînd, practic, două concerte anual, în locații considerate de mare semnificație internațională. Cel care a avut idea acestei formații ocazionale, dirijorul britanic de origine maghiară, Sir Georg Solti obișnuia să spună: „cîntăm atît de frumos, dovedim că putem trăi în pace. Imi doresc ca oamenii politici, de stînga și de dreapta, să poată proceda identic”.

Idealismului lui Solti i-a urmat atitudinea mai pragmatică a actualului dirijor al Orchestrei, Valeri Gergiev, un apropiat al premierului rus Putin, adesea controversat și care declara anul acesta: „desigur, nu putem aduce pacea. Ceea ce putem însă este să pronunțăm o declarație. Putem demonstra lumii din cele mai diverse culturi, care nu s-au întîlnit niciodată, că putem conlucra”.

Nu toată lumea este convinsă de intențiile declarate de Gergiev, rămas în istorie pentru un concert cu semnificații politice pro-ruse, în momentul declanșării războiului ruso-georgian. Viitorul concert al Orchestrei Mondiale a Păcii este programat la Abu Dhabi, în ianuarie, iar considerentele care par să fi prevalat au fost de ordin financiar mai curînd decît de idealism pacific.

Nici un concert anterior al Orchestrei lui Gergiev, desfășurat în 2008 la Ierusalim, nu s-a distins prin valori idealiste. El a fost sponsorizat de oligarhul rus Arcadi Gaidamak, care se străduia în acel moment să cîștige alegerile de primar al orașului. In momentul concertului, Gaidamak era judecat în lipsă în Franța și condamnat chiar la șase ani de închisoare pentru trafic ilegal cu arme în Angola…

Promovarea păcii, declarativ cel puțin, se află și în programul Quartetului Sud-African al Păcii, un grup variabil care cîntă pe patru instrumente de valoare, italiene, fiecare dedicat unui laureat al Premiului Nobel, originar din Africa de Sud. Termenul figurează și în titulatura Orchestrei Păcii din Orientul Apropiat, o formațiune bazată în Danemarca, cu programe îmbinînd muzică arabă, evreiască și occidental, dar care își dedică activitatea educativă exclusiv copiilor de naționalitate arabă de la Copenhaga.

In fine, în această mixtură de grupuri musicale cu activitate mai mult sau mai puțin largă, formațiunea cea mai cunoscută este cea concepută de Daniel Barenboim și scriitorul Edward Said, Orchestra Divanul Occidental-Răsăritean (West-Eastern Divan Orchestra). Inițiatorii ei și-au propus să constituie o „republică utopică”, reunind tineri instrumentiști arabi și israelieni pentru a angaja „un dialog musical constructiv”. Constituită în 1999, la aniversarea de 250 de ani a nașterii lui Goethe, formațiunea a avut un start neașteptat, peste 200 de instrumentiști din țările arabe solicitînd un loc în orchestra.



Dar, cum a fost silit să recunoască Barenboim, atmosfera a fost relativ departe de cea visată, un amestec de animozitate și cordialitate. Iar dirijorul declara textual, cu prilejul unor conferințe, în 2006, „orchestra nu poate aduce pacea”, cel mult un grad de înțelegere, de coexistență creativă și, în ultimă instanță, acceptarea legitimității fiecărei părți, arabe și israeliene.

Cum relata un observator, ambiția tinerilor este ceea care a cimentat formația ajunsă acum la 120 de instrumentiști, „fără a o transforma însă într-un spațiu exemplar de reconciliere și înțelegere”. Pacea visată, prin muzică, rămîne pînă la urmă un deziderat pios…

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG