Linkuri accesibilitate

Turcia și identitatea europeană văzute de Orhan Pamuk


Orhan Pamuk la Istanbul

Orhan Pamuk la Istanbul

Turcia a adoptat modelul european nu de nevoie ci din ceea ce a considerat un imperativ istoric de adaptare.


2010 a fost un an in care identitatea europeana nou conturata a fost des pusa in discutie, pe plan economic, politic, cultural. Intr-un articol de opinie, publicat in New York Review of Books, laureatul premiului Nobel pentru literatura, scriitorul turc Orhan Pamuk o face din unghiul de vedere al tarii sale. Detalii de la corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.

Pamuk incepe prin a aminti ca fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, dupa ce a infruntat fortele armate ale Greciei a folosit regimul militar nou instaurat in Turcia pentru a promova si impune valori pro nu anti-occidentale. Si de atunci incoace, de mai bine de opt decenii, Turcia isi dezbate identitatea. In numele a ceea ce Ataturk a incercat sa faca odata cu destramarea Imperiului Otoman, tara si-a propus ca obiectiv „visul european”.

Orhan Pamuk isi aminteste de manualele scolare din copilaria sa care promovau separarea religiei de stat, renuntarea la alfabetul arab si la traditii otomane pe altarul noii identitati europene. El il invoca pe ginditorul arab Ibn Khaldun, spunind ca civilizatiile in declin s-au ferit de dezintegrare, imitindu-i pe cei care i-au invins.

Turcia, spune Pamuk, nu a fost insa niciodata colonizata de o putere mondiala si a adoptat modelul european nu de nevoie ci din ceea ce a considerat un imperativ istoric de adaptare. A optat pentru Europa – asa cum si alte tari fac sau nu fac in prezent.

Acum, continua laureatul Premiului Nobel, visul european al turcilor paleste insa. Pe de o parte, pe fondul scepticismului cu care Occidentul priveste integrarea tarii. Pe de alta parte pentru ca Turcia a devenit o tara puternica, cu propria personalitate si o societate civila vibranta, care genereaza o dezbatere publica la fel de vibranta. Dar, continua autorul, nimeni nu indrazneste sa spuna raspicat ca speranta integrarii europene este pierduta.

Pamuk crede ca deziluzia fata de Europa are trei cauze. Una ar fi o alianta de forte interne anti-europene. Alta - dezamagirea de a vedea modele intelectuale, precum Franta, devenind dusmanul cel mai acerb al integrarii Turciei. Si in sfirsit, minia generata de participarea europeana in razboiul din Irak, pornit de administratia Bush. Orhan Pamuk remarca faptul ca, spre deosebire de America, Europa are mai putina experienta si este mai putin inclinata sa accepte diversitate in rindurile ei.

El adauga insa ca Europa nu va putea sa mentina iluzia puritatii etnice si rasiale pentru mult timp. Scriitorul adauga ca politici anti-imigratie si anti-integrare distrug de-acum valori fundamentale, care au conturat spiritualitatea europeana. El arata in New York Review of Books ca actuale politici europene contravin principiului solidatatii – „fraternité”, o componenta importanta a identitatii europene. Pamuk nu crede intr-o Europa care se izoleaza pentru a-si pastra bogatia. Nu ar fi mai normal – scrie el – ca Europa „sa-si aminteasca de valorile sale fundamentale, care odata au facut-o centrul de gravitate al tuturor intelectualilor din lume?”.
XS
SM
MD
LG