Linkuri accesibilitate

Enzo Bearzot a fost un italian de modă veche. Distins dar nu distant, pragmatic dar inteligent și, peste toate, un om convins că fotbalul e o chestiune de calitate umană.










Enzo Bearzot a murit la 83 de ani și a lăsat în urmă dovada că fotbalul e ,sau a fost cîndva, un lucru serios. Bearzot a condus Naționala Italiei vreme de 11 ani, între 1975 și 1986. Un interval lung pentru orice Națională. În cazul Italiei lui Bearzot, un interval istoric fără egal. Cînd a preluat Naționala, Bearzot era un antrenor de serie care venea de la echipa de itineret, nu avea în spate o carieră notabilă de fotbalist și, în plus, sau mai degrabă, în minus, trăgea din pipă, în timp ce cîntărea cu o privire de bunic jocul din teren. După trei ani, Italia intra în finala mică a Mondialelor 1978 din Argentina. Declinul prelungit al italienilor lua sfîrșit. Era limpede că Naționala avea din nou suflu și juca cel mai intens fotbal de rețetă italiană. Bearzot a fost criticat tot timpul pentru lipsa de relații cu presa dar relațiile lui Bearzot cu jucătorii pe care i-a format au fost tot timpul pe primul loc.

Sub Bearzot, încrederea Naționalei Italiei a devenit o armă psihică imbatabilă. În 1982, la Mondialele din Spania, starea inculcată de Bearzot Naționalei avea să facă senzație. Italia a pornit Mondialele într-o situație disperată: scandalurile de corupție au demoralizat și compromis întreg sistemul intern. Jucători de bază, în frunte cu vîrful Paolo Rossi, au fost suspendați. Bearzot a reușit să-l facă scăpat pe Rossi și a transformat o echipă de învinși într-o forță imbatabilă. Parcursul legendar al Italiei 1982 a fost fixat în meciul cu Brazilia. Un 3-2 pe care multă lume îl consideră încă unul din cele mai frumoase meciuri vreodată jucate. În finală, Italia a spulberat Germania folosind coeziunea morală insuflată de Bearzot și, din aceași sursă, o artă a contrelor încă neegalată de atunci încoace. Rossi fostul exilat a devenit golgeterul Mondialelor. Italia lui Bearzot s-a întors acasă Campioană Mondială dar Bearzot a rămas același om discret, cu pipa în colțul gurii, mereu atent și apropiat de jucători, ca un tată sever.

După 1986, cînd a renunțat la Națională, Bearzot a lucrat pentru Federație dar a continuat să mențină discreția: gloria campionilor Mondiali n-a fost lărgită sau împodobită de declarații tîrzii. Bearzot a fost un italian de modă veche. Distins dar nu distant, pragmatic dar inteligent și, peste toate, un om convins că fotbalul e o chestiune de calitate umană.

Mai aproape de profiulul zilor noastre, Rafel Benitez continuă să fie antrenorul lui Inter Milano deși nu va mai fi antrenorul lui Inter sau nu mai e chiar dacă e. Confuzia totală din jurul lui Benitez vine din anunțuri de presă care au confirmat concedierea și din comunicate ale lui Inter care a confirmat contractul cu Bentiez. Există, însă, o explicație clară: Benitez e pe punctul de a fi concediat iar Inter va face anunțul doar în clipa în care va găsi un înlocuitor.

Benitez a cîștigat săptămîna trecută cu Inter Campionatul Mondial al Cluburilor, o comeptiție cu nume mare și valoare mică. Toată lumea știa că Inter va cîștiga. Toată lumea așteaptă rezultate în altă parte: în primul rînd în campionat unde Inter e la 13 puncte de lider și apoi în Liga Campinilor unde Inter a trecut mai departe dar a jucat mediocru. Sezonul de grație în care Inter a cîștigat Campionatul, Cupa și Liga Campionilor sub Jose Mourinho e pierdut în istorie. După Mourinho, Inter s-a prăbușit și Benitez a fost strivit în cădere.
XS
SM
MD
LG