Linkuri accesibilitate

Elena Rusnac: Un traducător este mediatorul unei conversaţii fructuoase şi al unei conversaţii care are un rost.


Ce sunt traducerile în viaţa noastră? Doar a spune cam acelaşi lucru? Eleonora Rusnac, preşedinta Asociaţiei Traducătorilor Profesionişti, va fi interlocutoarea noastră în această dimineaţă
.

Europa Liberă: Dnă Rusnac, avem impresia că traducătorii, în R. Moldova în particular, au fost întotdeauna printre cei aflaţi în prima linie. Dv. vă amintiţi cânt a început să fie pusă în valoare profesia de traducător, meseria, capacitatea de a fi traducător? Pentru că a fost o perioadă în epoca sovietică când îmi imaginez că nu se punea prea mult accent pe necesitatea de a traduce ceva în viaţa noastră.


Eleonora Rusnac: Cred că şi în timpul sovietic se punea accent şi erau traducători foarte buni, însă aceştia nu erau în serviciile societăţii în general, ci erau în serviciul unei elite foarte de sus şi celor din serviciile secrete. Chestia este că începând cu noile timpuri au început să apară tot mai multe necesităţi de comunicare, iar în R. Moldova acest lucru s-a simţit imediat după anii '90, când au început să vină mulţi demnitari din ţarile europene în R. Moldova şi, evident, era nevoie de traducători profesionişti şi vreau să vă spun că atunci, prin ʼ91-92, era o criză de traducători buni anume cu limba natală limba română.
O traducătoare profesionistă, Elena Rusnac


Vă amintiţi foarte bine din ce epocă toţi venim – venim din epoca sovietică, când cel mai mare accent se dădea limbii ruse şi limba română era marginalizată. Uite, anume în acel timp am apărut şi eu pe această piaţă a traducerilor, şi tot atunci, puţin mai târziu bineînţeles ne-a venit ideea să ne unim şi să facem o asociaţie a traducătorilor. Însă acele amintiri ale acelor prime experienţe ne-au rămas pentru totdeauna în memorie fiind foarte şi foarte, aşa să zic, suculente, cu o încărcătură emoţională foarte şi foarte mare.

Era vorba de primele vizite ale trimişilor Consiliului Europei, ale altor demnitari care doar descopereau R. Moldova şi noi cumva trebuia să transmitem tot ce se putea despre această ţară. Eu chiar am participat la o misiune aşa zisă, cu primul Parlament care a fost într-o croazieră de o lună şi jumătate, cu primii parlamentari, cu domnul Nedelciuc, dl Plugaru.

Europa Liberă: Erau mulţi dintre ei vorbitori de limbi străine?


Eleonora Rusnac: Nimeni în acele moment nu vorbea limbi străine, cred că vă daţi seama din ce cauză.

Europa Liberă: Cred că aţi fost foarte chinuită atunci...


Eleonora Rusnac
: Nu zic că am fost chinuită. A fost foarte şi foarte frumos. Era şi regretatul Vieru printre acei oameni de artă care însoţeau aceşti parlamentari. Şi noi eram nişte oameni care încercăm să facem ceva fără să ştim multe despre diplomaţie, despre traduceri. Chiar ştiu că încercam în Malta să spunem că, uite, Moldova şi-a declarat independenţa şi aceia nici nu ştiau cine este Moldova. Erau moment foarte frumoase…

Europa Liberă: Dnă Rusnac, acuma, după un pic de vreme de atunci, ce-ar trebui să ştie în primul rând omul simplu despre traducători ? Că sunt nişte profesionişti care repetă cam acelaşi lucru, dar în altă limbă?


Eleonora Rusnac
: Nu este adevărat. Un traducător este mediatorul unei conversaţii fructuoase şi unei conversaţii care are un rost. Dacă, să zicem, traducătorul o ia razna, şi discuţia dintre părţi va fi eclipsată într-un fel. De aceea este foarte şi foarte important ca traducătorul să fie unul profesionist şi să cunoască nu numai aspectul lingvistic.

Este foarte important ca traducătorul să cunoască mediul social în care trăieşte, evenimentele care se perindă în acea parte a lumii, multe aspect ce ţin de cultura unui popor sau altul. Aceste moment îl ajută foarte şi foarte mult şi atunci această conversaţie între două părţi este de success, iar traducătorul fiind în spatele să zicem rampei are şi el mulţumirea că toţi îl mulţumesc.

Europa Liberă: După recentele cursuri intensive în domeniul traducerilor aţi deplâns din nou prea multul amatorism în sânul comunităţii celora care practică cu regularitate traducerea. Este chiar atât de mult?

Eleonora Rusnac
: Aşa este. Cu părere de rău foarte des întâlnim traducători care cred că pot face această meserie, însă se înşeală amarnic. Fiindcă profesia de traducător nu este doar cunoaştere limbii. Cum am zis mai sus, sunt foarte multe abilităţi pe care trebuiem să le cunoască. Iar noi ce avem?

Avem persoane care cred că profesia de traducător le poate suplini cumva veniturile lor. Ştiind că în acest domeniu se poate câştiga un pic mai mult, multă lume zice - ia să fac şi eu traduceri ca să mai acopăr câte o gaură din buget. Şi pe noi lucrul acesta ne întristează pentru că meseria de traducător este la fel de frumoasă ca şi multe alte meserii care ne înconjoară.

Şi nu degeaba să zicem aşa s-a constituit şi asociaţia, şi Uniunea Traducătorilor Profesionişti, mai corect federaţia care încă în anii 95 a fost confiormată şi susţinută de UNESCO şi aşa am ajuns să avem şi noi o zi internaţională, care se sărbătoreşte pe 30 septembrie în lumea întreagă, dat fiind numărul mare de traducători şi importanţa care se acordă acestei profesii.

Europa Liberă: Voiam să vă întreb despre scopul cel mai important care a stat la temelia, iată, a creării Asociaţiei traducătorilor profesionişti din Moldova. Bănuiesc că aţi avut în primul rând un anume obiectiv, poate, nu ştiu, a disciplina oarecum piaţa în acest sens?

Eleonora Rusnac
: Este şi acest lucru. Şi acesta a fost un obiectiv, dar mai întâi de toate am vrut să vedem şi noi cum putem să îmbunătăţim această meserie, această profesie. Şi cum putem să comunicăm cu alte persoane care o fac în alte părţi. Ştiţi că în special profesia de traducător a devenit foarte importantă după procesul de Nuremberg şi există chiar un film unde se vorbeşte despre rolul traducătorilor în acest proces, care este unul imens.

Şi atunci ne-am adunat, am creat această asociaţie. Era prin 1998, era chiar mai devreme decât România, ţara noastră vecină, şi alte ţari din CSI. Şi uite aşa, încet, încet, am început să ne şcolarizăm înăuntru, ca să zicem aşa. Pentru că cum era – era o împărtăşire de experienţă între noi, era o comunicare cu traducători care lucrează şi în domeniul traducerilor literare, cum este da Eugenia David, dl Vlad Pohilă.

Europa Liberă: Dnă Rusnac, am aflat cu surprindere că există chiar o rugăciune a traducătorilor. „Dă-mi, Doamne,”, se spune în această rugăciune, „seninătatea de a accepta că nu pot traduce unele lucrări, curajul de a le traduce pe cele ce-mi stau în putere, şi înţelepciunea de a le putea distinge unele de celelalte.” Deci, sunt rigori extrem de importante în meseria de traducător. Dar în ce măsură este importantă cunoaşterea limbii române pentru oricine care se încumetă să traducă ceva în română sau din română în altă limbă?

Eleonora Rusnac: Aţi atins două momente foarte importanten în traduceri – despre rigori şi despre limba română. Încep cu limba română pentru că este ceva durut. Şi spre surprinderea mea şi a colegilor mei, când ascultăm traducătorii care sunt foarte numeroşi pe piaţă, să ştiţi că punctul slab nu este limba străină, ci este limba română.

Şi este foarte dureros când auzi o traducere aproximativă în limba noastră. Noi ştim şi explicaţii, dar totuşi, totuşi, traducătorii ar trebui să lucreze foarte mult ca să îmbunătăţească acest aspect, ca traducerea noastră să sune şi ea frumos. Pentru că noi nu suntem doar traducători, suntem şi nişte promotori, promovăm cultura noastră. Dacă este vorba despre nişte termeni veniţi din alte limbi, ei vin prin intermediul traducătorilor.

Şi al doilea moment, despre rigori. Da, sunt foate numeroase. Anume acest lucru am urmărit să-l împărtăşit cu cei de la şcoala traducătorilor. Noi, cei cinci traducători, care am încercat să fim şi lectori buni, am încercat să le transmitem traducătorilor tineri aceste rigori, aceste cerinţe pe care un traducător trebuie să le îndeplineacă, cum ar fi veridicitatea, cum ar fi transmiterea şi unor nuanţe ascunse ale mesajelor, pentru că foarte des vorbitorii lasă să se înţeleagă unele lucruri şi dacă tu nu prinzi aceste nuanţe, jumătate din mesaj s-a pierdut. Anume acest lucru se petrece cu traducătorii care sunt neprofesionişti, care nu pricep aceste subtilităţi ale limbii şi atunci este păcat. Pentru că comunicarea este ca o artă şi trebuie să ştii să transmiţi şi tot ce se ascunde şi în spatele cuvintelor.

Europa Liberă: Da Rusnac. Ultima întrebare – aveţi certitudinea că cei care au urmat aceste cursuri vor completa cu onor, ca să spunem aşa, rândurile de traducători de înaltă calificare?

Eleonora Rusnac: Cred că da. Poate nu toţi, că mulţi au venit pur si simplu ca să vadă unde stau. Însă majoritatea au fost mulţumiţi de această şcoală a traducătorilor. Mulţi au fost foarte mulţumiţi să afle tot felul de subtilităţi din traducere şi mai ales să facă exerciţiu practic, care am impresia că, eu respect foarte mult Universitatea, dar am impresia că anume acest aspect practic lasă de dorit. Pentru că am văzut acest lucru şi la alte ateliere pe care le-a organizat asociaţia mai înainte. Noi am făcut anume aceast aspect practic pe care am pus foarte mult accent şi vreau să mulţumesc cu această ocazie „lectorilor”, în ghilimele, adică traducătorilor care s-au implicat în acest lucru şi au făcut-o cu toată dăruirea şi ei sunt Elena Bivol, Svetlana Morarenco, Olesea Bodean, Nicoleta Culava. ş.a.

Europa Liberă: Dnă Rusnac, iar noi vă mulţumim dv. pentru că aţi participat la această emisiune.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG