Linkuri accesibilitate

Fără a cruţa pe nimeni – etnii, regimuri politice, dar în primul rând pe sine –, autoarea nu se grăbeşte să-şi împartă personajele în „bune” şi „rele”.










Printre scriitorii basarabeni de limbă rusă, Miroslava Metleaeva face figură aparte – nu doar că vorbeşte româna, ci şi traduce la greu autori de primă mână (C. Noica, N. Stănescu, L. Tuchilatu ş.a.), iar mai încoace este şi promotorul literaturii române din R. Moldova în spaţiul ex-sovietic (mă refer la studiul „Феномен, достойный изучения. Взгляд на молдавскую литературу последней трети ХХ – начала XXI вв.”, o adevărată mini-monografie).

Cu atât mai aşteptată a fost întâlnirea cu autoarea cu acelaşi nume, prilejuită de volumul antologic Игра в пазлы, Lumina, 2010, pentru mine – o mică Atlantidă ieşită la suprafaţă din apele tulburi ale ultimului deceniu.

Aşadar, după ce treci în vad primele 100 de pagini, împărţite în trei cicluri de poezie – despre care s-ar cuveni să spun că este cristalină ca un pârăiaş de munte –, ieşi în larg odată cu romanul ce dă titlul cărţii. Deloc întâmplător, miezul acţiunii are loc la mare, chiar dacă aparent nu se întâmplă mare lucru, decât că fata de 19 ani descoperă un suflet-pereche în tatăl noii sale prietene, şi asta deoarece stihialitatea întinderii de apă – descrisă magistral! – pare să exprime plenar caracterul puternic al protagonistei, Nika („вне конкуренции на роль белой вороны”).

Pe fundalul acesta omniprezent, se suprapun – palimpsestic – amintiri din copilărie, încă din primii ani de după război, dar şi secvenţe din realitatea la zi; dacă paginile – altminteri, deosebit de dure – consacrate Chişinăului postbelic par să fi scrise cu mare strângere de inimă, cele care vorbesc despre Chişinăul începutului de mileniu 3 sunt mai degrabă vitriolante, adeseori frizând grotescul. Fără a cruţa pe nimeni – etnii, regimuri politice, dar în primul rând pe sine –, autoarea nu se grăbeşte să-şi împartă personajele în „bune” şi „rele”, „ai noştri” şi „străini”; din contră, abia multitudinea formelor dând măsura societăţii în care trăieşte.

Este chiar principiul generator al romanului: „Вообще все человеческое существование напоминало ей лоскутное одеало, некую игру – игру в пазлы, когда из каких-то кусочков, обрывков, клочков составляется картина, только с тем отличием, что конченный результат игроку неизвестен.”

Miroslava Metleaeva este un jucător de cursă lungă, iar Игра в пазлы un pariu câştigat!
XS
SM
MD
LG