Linkuri accesibilitate

„Abraham Hanibal, strămoșul negru al lui Pușkin”.


Portret de epocă al lui Abraham Hanibal

Portret de epocă al lui Abraham Hanibal

Pușkin înrudit cu un om de culoare a stîrnit reacții violente din partea extremiștilor ruși împotriva istoricului literar african D. Gnammankou.


Cu zece ani în urmă, un cercetător african în istoria literaturii, originar din Benin, Alcali Gnammankou, publica o teză de doctorat despre prezența africană în Rusia anilor 1670-1917, continuare a unui studiu științific apărut la Paris cu patru ani mai devreme și intitulat „Abraham Hanibal, strămoșul negru al lui Pușkin”.
Coperta cărții lui D. Gnammankou


Ambele lucrări au făcut senzație în lumea rusă, în primul rind, și apoi în rîndul literaților specialiști în Pușkin din Statele Unite și Franța. Cercetările lui Gnammankou erau urmarea unei burse de studii căpătată la Moscova în epoca lui Gorbaciov, iar descoperirile sale pasionante priveau un personaj legendar, revendicat de Pușkin ca strămoș, generalul de culoare Abraham Petrovici Hanibal.

Pușkin a scris despre Hanibal un roman istoric, rămas neterminat. „Genealogia mamei mele […] este curioasă – nota poetul într-o notă autobiografică. Bunicul ei fusese un negru, fiul unui […] prinț suveran. Ambasadorul Rusiei la Constantinopol l-a scos din serai, unde era ținut prizonier și l-a trimis lui Petru I, împreună cu alți doi copii negri… Petru l-a păstrat lîngă el…”.

Născut în 1696, mort general al armatei ruse în 1781, Hanibal a fost un personaj istoric, devenit legendar, care l-a acompaniat pe Petru cel Mare la Paris, unde i-a întîlnit pe Diderot și Voltaire, a luptat în trupele franceze din Spania, a fost o perioadă exilat în Siberia, apoi iertat de țar și ridicat la rang de general și guvernator.

Legenda spunea că provenea din Etiopia, de unde ar fi fost răpit de otomani în cursul unei incursiuni militare, pentru a fi trimis apoi, cadou exotic, țarului Petru cel Mare. Dar, nimeni nu putea distinge între istorie și realitate…

Cercetările întreprinse de istoricul african l-au condus la concluzia că nimic din datele vehiculate despre Hanibal nu dovedea originea sa etiopiană. Descoperirea lui principală a fost că orașul de origine amintit în legedă, Logone, a existat în realitate, fiind însă capitala unui sultanat de pe teritoriul actual al Camerunului, cu o populație, la origine creștină, islamizată abia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Iar în istoria principatului camerunez se păstrează amintirea raidului ottoman și a luării ca ostatec a fiului sultanului.

Rămânea de demonstrat că Hanibal i-a fost într-adevăr strămoș lui Pușkin, iar cercetătorul s-a adresat atunci unor geneticieni britanici, care i-au cerut să găsească un descendent al lui Hanibal pentru un test ADN.

Descoperirea publicată în presa rusă în 1995 avea să aibă consecințe neașteptate, mult dincolo de gloria literară. Rasismul violent al extremiștilor ruși după 1991, ce refuzau ideea unui Pușkin înrudit cu un om de culoare, s-a materializat în amenințarea cu moartea a editorului moscovit al cărții anunțate a lui Gnammankou, la tratarea studenților africani cu epitetul de „maimuță” și atacuri repetate împotriva lor, iar în 1999, cu un atac agresiv, în apropierea Pieței Roșii, împotriva cercetătorului, bătut rău și împins să plece din Rusia. Se adauga, poveștește el într-un interviu cu cotidianul „Le Temps”, intervenția mafiei ruso-etiopiene, implicată în afaceri cu arme și care nu accepta idea de a-și pierde un erou glorios în persoana generalului Hanibal…

Culegere de studii despre Pușkin și strămoșul său
Cultura și politica se mai amestecau odată în modul cel mai brutal, chiar dacă, spune astăzi Alcali Gnammankou, cartea sa a fost în cele din urmă publicată și premiată chiar în Rusia, iar cercetătorul invitat de mai multe ori să conferențieze acolo.
XS
SM
MD
LG