Linkuri accesibilitate

„Romania nu poate fi considerată o economie de piaţă funcţională şi nu este în stare să facă faţă pe termen mediu presiunilor competitive şi forţelor pieţei din cadrul UE”.


12 decembrie 2000

Actualitatea. (Moderator : Radu Călin Cristea; comentator: Ilie Șerbănescu).

Romania bate la ușa UE şi nu invers.

Dilema din care este de vazut daca PDSR ar putea ieşi, este una economică. Aceea a imaginii externe se va mai putea retuşa din mers, prin opţiuni clar pro-occidentale şi printr-o distanţare cît mai sinceră de extremiştii lui C.V. Tudor. Economia romaneasca va fi însă ceva mai greu de strunit. Urmează să fie negociat foarte probabil un nou acord cu FMI, astfel încît Romania va continua tradiţia de a nu fi dus pînă la capăt nici unul din acordurile semnate cu FMI.

Pe unde va scoate cămaşa domnul Năstase în chestiunea arieratelor, a acelor arierate, aflîndu-se, ca bulgărele de zăpadă încă din perioada guvernului Văcăroiu. Cum se va prezenta în faţa electoratului un partid social democrat care va închide fabrici, va da ţării mai mulţi şomeri şi, e greu de presupus că va face să curgă rîiurile de lapte şi miere imaginate în campania electorală. Deocamdată, deşi fruntaşii PDSR nu mai ostenesc vorbind de catastrofala situaţie economică a ţării, moştenirea Isărescu, să-i spunem, nu e chiar atît de rea cum o califică noua guvernare. Depinde care parte a paharului doreşti să o vezi. De pildă, prognoza făcută mai de mult de premierul Isărescu în ceea ce priveşte o rată anuală a inflaţiei de circa 40% e foarte aproape să se împlinească, în ultimele 3 luni, inflaţia încremenind la acelaşi nivel de 2,8%. (...)
Ceea ce nu a reuşit într-adevăr guvernul Isărescu a fost să stopeze creşterea galopantă a preţului la fasolea boabe. Nu-i o glumă! Faslea boabea înregistrat cea mai mare scumpire în acest an - de 260,8 %, cu mult peste toate celelalte scumpiri la servicii, produse alimentare şi nealimentare.

Punctul de vedere al Ilie Şerbănescu:

De abia de acum, după rezultatele alegerilor generale se poate spune că intră pe rol avertismentul, chiar dacă indirect lansat în urma cu aproape o luna de Uniunea Europeana prin raportul anual al Comisiei de la Bruxelles asupra progreselor spre aderare ale Romaniei şi celorlalţi candidaţi. De abia de acum, după alegeri, pentru că avertismentul nu era în atenţia guvernului Isărescu ce îşi trăia ultimele clipe, ci în aceia a noului guvern ce va fi fost format, indiferent sub ce formulă politică.

În acest raport nu este nimic nou şi nimic neaşteptat. Aprecierile fiind pe fond aceleaşi ca în raportul pe anul trecut al comisiei, dar este vorba despre un avertisment tocmai în măsura în care aprecierile lipsite de ambiguităţi diplomatice sunt reînnoite în atenţia unui nou guvern. Esenţa aprecierilor este ca „Romania nu poate fi considerată o economie de piaţă funcţională şi nu este în stare să facă faţă pe termen mediu presiunilor competitive şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii Europene”. (...)

In Romania există mai multi pensionari decît salariaţi. Adică mai multi beneficiari decît contributori la sistemul de pensii. In Romania factura energetică a ajuns mai mare decît cîştigurile medii familiale din pensii şi salarii. In Romania bugetul de stat este nevoit să se ocupe cu tot felul de minuni ca întreţinerea întreprinderilor falimentare sau acoperirea furturilor din bănci care nu-i sunt în atribuţii de nu-şi mai poate îndeplini funcţiile ce-i sunt în atribuţii, precum finanţarea educaţiei, apărarea naţională, sănătatea, ordinea publică. Asta pentru a menţiona doar căteva din anomaliile care operează în economia romanească şi din cauza cărora nu se poate acorda Romaniei calificativul de „economie de piaţă funcţională”. (...)

Marea problema a fost şi rămîne însă aceiaşi: indiferent cine se afla la guvernare, populaţia ţării dezamăgită de tot şi de toate nu poate percepe un mesaj mai direct sau mai puţin direct al Uniunii Europene de avertizare sau chiar numai de dojana decît ca o demobilizare în plus şi nu ca pe o provocare pozitivă.

Astfel, este foarte probabil ca disponibilitatea populaţiei pentru a accepta dureri inevitabile în numele aderării la EU şi în schimbul avantajelor potenţiale pe termen lung, să nu fie prea importantă. Aceasta din cauza simţămîntului că tot nu se alege cu nimic. Caci i s-au tot propus dureri în schimbul unor minuni viitoare şi nu s-a ales cu nimic. În faţa unei asemenea situaţii noul guvern nu este de loc de invidiat pentru că îndeplinirea exigentelor Uniunii Eurpene constituie evident treaba Romaniei şi nu a Uniunii Europene deoarece Romania bate la ușa UE şi nu invers...
XS
SM
MD
LG