Ion Grosu: Azi mi-am luat o carte, spuneam mai devreme că e despre tine „De ce oamenii buni săvârşesc fapte rele” de James Hollis, dar de fapt este despre fiecare din noi, cred. Este o carte care studiază arhetipul umbrei. Dupa ce am citit jumătate, am decis ca simt nevoia aproape fiziologică de a scrie, pentru ca eu scriu in fiecare carte şi subliniez, notez, tai daca nu-mi place vreo idee. Dacă ea nu-mi aparţine – nu-mi pot permite luxul ăsta. Da, am decis s-o cumpăr ca s-o distrug.
Europa Liberă: De ce vin oamenii la librărie?
Ion Grosu: Din varii motive, de obicei sa cumpere manuale pentru copii. În ultimul timp nu mai pot citi romane şi cărţi de ficţiune. Sunt foarte tentat să cred ca e o pierdere de timp atunci cand investeşti efort intelectual fara a invata ceva din asta. Romanele imi aduc aminte de televizor. Iti proiectează o imaginatie străină şi lipseşte elementul de interactivitate.
Carţile care incearcă să te inveţe sunt mai permisive la replici, nu dispun de adevăr, aşa cum face romancierul. Romancierul îşi controlează acţiunea. Autorul daca şi-a ucis personaj, tu nu mai poti spune „nu!”. Cu toate ca stiu cativa oameni care continuă carţile, sau la sfarsitul unui roman, schimbă finalul.
Lectura ne permite o expunere la o gandire străină, la o experienţa diferita de a noastră. În continuare cred in verb şi in capacitatea cuvântului de a schimba lumea. Iar cartea este o manifestaţie foarte interesantă a acestei capacităţi.
