Linkuri accesibilitate


Negocierile pentru formarea unei majorități vor reuși sau nu dar asta nu înseamnă că lecțiile rămase în urma alegerilor din 28 noiembrie au fost înțelese pînă la capăt. Asta, cu atît mai mult cu cît alegerile din Moldova au reluat și transmis, în termeni identici, un mesaj lansat de alegerile prezidențiale încheiate acum un an în România. Conținutul: apariția diasporei.

Pe scurt, atît alegerile din Moldova cît și alegerile din România au fost marcate și decise de votul cetățenilor români și moldoveni din afara țării de origine. Cîteva mii de voturi exprimte de românii din Europa Occidentală și Statele Unite au cîntărit enorm în alegerea Președintelui României. În cazul Moldovei, votul din străinătate a adus Alianței pro-Europa mandate vitale și, în orice caz, a împiedicat o alunecare spre comunism.

Votul diasporei e un fenomen nou, cristalizat în ultimii cîțiva ani, odată cu migrația masivă a forței de muncă românețti și moldovenești spre Occident. După o perioadă scurtă de adaptare, sute de mii de cetățeni români și moldoveni, au revenit la problemele țărilor lor, au înțeles că sînt o forță politică reală și au început să se manifeste foarte activ. În cazul cetățenilor români, fenomenul s-a stabilizat. În cazul cetățenilor moldoveni el parcurge, încă, perioada de creștere, așa cum au dovedit-o cozile la secțiile de votare și caravanele de autobuze care au adus alegători din țările vecine, la centrele de vot din cîteva state occidentale (Belgia a fost un exemplu foarte vizibil).

Trăsăturile votului din diaspora sînt, din nou, identice, în cazul românesc și în cazul moldovenesc. Cetățenii din disapora votează într-o proporție zdrobitoare (cel puțin 7-1) pentru partidele și candidații reformatori și resping categoric partidele și candidații legați direct sau indirect de istoria comunistă a țărilor lor.

Divergența între votul din afara și votul din interiorul țării de origine e atît de mare încît stabilește o frontieră mentală, o linie de demarcație vizbilă și contradictorie. După alegerile românești și moldovenești din 2009 și 2010, a devenit limpede că blocul diasporei funcționează ca o contrapondere și, mai mult, ca presiune a unui corp de avangardă. Cu alte cuvinte, diaspora încearcă să își apropie țara de valorile pe care le-a verificat și asimilat în Occident. Din acest punct de vedere, votul diasporei micșorează distanța altfel greu recuperabilă care separă societățile de baștină de Occidentul european.

Adversarii diasporei se vor plînge mereu că Occidentul ia parte la alegerile din România sau Moldova. Diaspora va putea răspunde întotdeauna că diviziunea Occident-țară de baștină a căzut, odată cu transferul a milioane de cetățeni români și moldoveni în Occident.
Poziția diasporei e cu atît mai vie și mai influentă cu cît datele s-au schimbat dramatic: diaspora zilelor noastre nu mai are nimic în comun cu diaspora istorică a perioadei comuniste. Atunci, diaspora era mult mai redusă, selectă, izolată și nostalgică. Acțiunea ei viza, mai mult, restabilirea unui decor național în țările de adopție. De aici, mulțimea organizațiilor patriotice și culturale ca și importanța tradiției culinare.

Diaspora de astăzi e radical eliberată și modernizată. Noile generații de cetățeni români și moldoveni din occident sînt practic branșați la viața din noua lor casă și la viața pe care au lăsat-o acasă. Esența noii diaspore e contactul activ și pendularea între două spații. Țara de baștină nu dispare ci devine termen de comparație și obiectiv de lucru. Oamenii noii diaspore nu mai pot asista pasiv la mersul treburilor de acasă, pentru că nu mai sînt izolați de casă.
Premizele sînt deja așezate la locul lor.

Diaspora e o realitate politică bine constituită. Introducerea votului electronic sau prin corespondență va amplifica potențialul acestei forțe. Evident, forțele politice încă legate de ordinea comunistă vor tergiversa procesul dar amplificarea votului diasporei e inevitabilă. Transferul de populație spre occident va continua, în condițiile în care criza și decalajele nu vor dispărea pentru o lungă perioadă de timp. Diaspora va cîntări din ce în ce mai mult în balanță și va deveni o forță de neignorat.

În mod paradoxal, resemnarea și oboseala electoratelor de acasă vor fi însoțite de interesul politic sporit al unei diaspore în permanență mobilizată de comparația între realitatea dinamică a noii ei țări și lipsa de evoluție a țărilor de baștină. Evident, în timp, o parte a diasporei se va integra în occident și va pierde ineresul pentru treburile de acasă. Însă cei ce se dizolvă sînt înlocuiți constant de nou veniți care păstrează un nerv politic foarte activ. Așadar, guvernele și partidele care pariază pe o stingere a diasporei ar face bine să se mai gîndească o dată.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG