Linkuri accesibilitate

Moldova se tot mişcă spre Europa două decenii, dar călătoresc liber în Europa numai guvernanţii de pe malurile Bîcului.


Peste puţin timp, Republica Moldova va împlini 20 de ani. Două decenii pigmentate cu o sumedenie de nereuşite. Una din aceste nereuşite este incapacitatea cronică de a obţine liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană. În consecinţă, ţara dă impresia unui ţarc bine îngrădit, din care se iese cu greu, prin metode ilegale sau prin prezentarea unui set impresionant de documente doveditoare.

Comparaţia cu ţarcul nu e deloc exagerată, cum ar putea să pară la prima vedere. Ca să obţii viza românească, bunăoară, trebuie să ai invitaţie şi 500 de euro pe cont. Dar asta e floare la ureche. Pentru plecare în spaţiul Schengen, ai nevoie nu doar de paşaport, ci şi de asigurare de sănătate şi de accident pentru zona Schengen, de formularul de cerere completat lizibil, de adeverinţa de la locul de muncă care să conţină salariul, scopul şi durata călătoriei, biletele tur-retur, alte documente care justifică scopul plecării şi certificatul privind acoperirea cheltuielilor.

Un prieten de-al meu a pierdut trei zile ca să adune toate actele, dar s-a împiedicat de ceea ce părea mai uşor. A trebuit să completeze de trei ori formularul cererii. Prima oară i s-a explicat că a scris cu litere mici. A doua oară numai adresa de e-mail avea litere micuţe. Un alt prieten a trebuit să alerge la Termocom şi Moldova Gaz pentru a demonstra că şi-a achitat serviciile în comun.

Ei bine, toate aceste probleme le sînt străine guvernanţilor autohtoni care au paşapoarte diplomatice. Aceştia călătoresc în voie, fără să adune documente doveditoare. În timp ce cetăţenii de rînd se simt deseori penibil.

Fireşte, Uniunea Europeană e vigilentă, temătoare, şi îşi protejează frontierele. Dar am impresia că şi conducătorii autohtoni, cu paşapoarte diplomatice, n-au făcut mare lucru, în ciuda sloganurilor proeuropene cu care ne bombardează mereu. Moldova se tot mişcă spre Europa două decenii, dar călătoresc liber în Europa numai guvernanţii de pe malurile Bîcului. Şi, sincer să fiu, eu nu văd de ce nu ar trebui să beneficieze de aceeaşi libertate un scriitor sau un profesor universitar din Moldova.

Şi mai e ceva. În aceste ultime două decenii am avut mereu conducători care puneau preţ pe statalitate, care au păzit independenţa ţării ca pe o nestemată. În primul rînd aceşti statalişti ar fi trebuit să jinduiască liberalizarea regimului de vize. Anume acest regim sever de vize i-a făcut pe mulţi moldoveni să-şi ia cetăţenia altor state, ceea ce le provoacă dureri de cap stataliştilor cu paşapoarte diplomatice.
XS
SM
MD
LG