Linkuri accesibilitate

Deciziile în OSCE se iau prin consens ceea ce înseamnă că orice ţară poate bloca sau dilua declaraţia finală.

Au trecut 11 ani de la ultimul summit OSCE dar clivajul între occident şi Rusia a rămas acelaşi: o înţelegere diferită a rolului şi menirii organizaţiei regionale. Se ocupă OSCE şi de probleme legate de drepturile omului sau numai de cele de securitate? Şi cine defineşte care sunt ameninţările la securitatea regională şi cum ar trebuie rezolvate?
Aşa că ultima sesiune a reuniunii de la Astana s-a încheiat fără aprobarea unui plan de acţiune, care – cum îi spune şi numele – ar fi sugerat căi de rezolvare a crizelor regionale, inclusiv cea din Transnistria .

Paradoxal, în discursurile ţinute la summit, mulţi lideri au recunoscut că OSCE nu a fost capabilă să-şi îndeplinească eficient misiunea de prevenire a conflictelor în Europa si fosta Uniune Sovietică.

Până în ultimul moment, preşedintele Kazahstanului, Nazarbaev – gazda reuniunii – a încercat să negocieze un compromis. A apelat la „flexibilitatea” liderilor prezenţi, a avertizat că este „o şansă unică”, a ameninţat chiar că „va fi un eşec ireparabil”.

Şi premierul Italiei Silvio Berlusconi le-a cerut astăzi celor prezenţi să ajungă la un compromis asupra unui plan concret de acţiune pentru OSCE.

Numai că deciziile în OSCE se iau prin consens ceea ce înseamnă că orice ţară se poate opune prin veto şi poate bloca declaraţia finală.

Înainte de începerea summitului de la Astana, Dan Dungaciu, consilierul preşedintelui Ghimpu, explică de ce si această reuniune s-ar putea încheia fără declaraţie finală : „În general, summiturile OSCE nu au fost foarte productive din punctul acesta de vedere, pentru că nu s-a mai acceptat sau nu există o declaraţie finală de o bună, foarte bună bucată de vreme. Pentru că la summitul OSCE deciziile se iau în unanimitate, prin urmare sunt foarte uşor de blocat.

Ideea că trebuie obţinută o declaraţie finală cu orice preţ, s-ar putea să fie destul de riscantă pentru anumite state care au interese directe sau care au mize politice şi geopolitice pe termen lung, foarte importante. O delcaraţie finală la un summit înseamnă...un mandat de negociere de la care va pleca discuţia în continuare”.

Pe culoarele reuniunii de la Astana, diplomaţii comentau că planul de acţiune nu poate fi adoptat deoarece include referiri la probleme controversate cum ar fi Transnistria, tensiunile ruso-georgiene sau disputa armeano-azeră asupre regiunii Nagorno-Karabach.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG