Încep ab ovo: „1 februarie 1978. Origini. De ce îmi intitulez cartea Şantier 2, mă întreabă M., vreau să-l continui pe Mircea Eliade? Sau să intru în competiţie cu el, cu ‚şantierul’ lui?”, se interoghează criticul şi istoricul literar Cornel Ungureanu, la pagina 91 a studiului Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade, Cartea Românească, 2010, şi tot el răspunde: „Vreau să povestesc cum un autor din România, născut în 1943, încearcă să descopere un scriitor, o operă, o devenire în lumea scrisului. Încearcă să recupereze cărţi, documente, biblioteci pe care fractura de la 1948 le-a aşezat sub semnul întrebării”. De notat însă că primele pagini datează cu cel puţin un deceniu mai devreme, din 31 ianuarie 1968, iar ultimele din 7 aprilie 2007 – altfel spus, iată un jurnal de idei acoperind patru decenii,
Preţ de 300 de pagini, autorul timişorean nu precupeţeşte nici un efort pentru a-şi urma itinerarul eliadesc, singur sau însoţit de numeroase personalităţi (Sorin Titel, Zigu Ornea, Petru Creţia, Andrei Pleşu ş.a.), pe care le evocă pe larg, ca făcând parte şi ele din procesul de căutare. De-a dreptul fascinant mi se pare faptul că, odată cu Mircea Eliade, readus pas cu pas printre contemporani, alte figuri tutelare ale culturii române ies în prim-plan.
Iată cum arată, bunăoară, întâlnirea dintre doi cărturari: „3 iunie 1981. În Sala III a Bibliotecii Academiei, cu Petru Creţia. Se bucură că mă ocup de Mircea Eliade (…) mută discuţia spre manuscrisele lui Eminescu. E mândru de descoperirile lui, aşa că vorbeşte mai tare. Mai tare”. Este chiar momentul (istoric!) al descoperirii caietelor eminesciene, surprins aici pe viu – ceea ce conferă un plus de autenticitate Şantier-ului 2.
Dacă mai adaug că pe lista de personaje se regăsesc Eugen Ionescu, Geo Bogza, Sorana Ţopa, Mihail Avramescu, Ovidiu Cotruş, Mihai şi Mariana Şora (am citat doar câteva), se-nţelege de ce acest studiu trebuie citit şi ca o (mică) istorie a literaturii române din cea de a doua jumătate a secolului XX.
Nu ştiu dacă, la capătul lecturii, dai neapărat de Mircea Eliade – cert este că te întâlneşti cu tine însuţi, aşa cum ţi-ai fi dorit să ajungi!
