Linkuri accesibilitate

PCR şi acoliţii lor au obţinut prin intimidări, ameninţări și grave încălcări ale legislaţiei nu mai mult de 47 %.


În 19 noiembrie 1946 alegerile din România au fost falsificate de comunişti, lucru posibil datorită prezenţei Armatei Roşii pe teritoriul ţării şi intimidărilor la care au fost supuse partidele politice istorice, anume Partidul Naţional Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Liberal, condus de Dinu Brătianu. Care au fost evenimentele care au premers şi anticipat acestui deznodământ tragic care a aruncat România în cele peste patru decenii de regim totalitar, însoţit de represiuni politice a sute de mii de oameni?

În august 1944, România trece din tabăra Puterilor Axei în cea a Aliaţilor. Unica armată aliată care avea să ajungă pe teritoriul său a fost însă cea roşie, nu şi cea a aliaţilor occidentali. Or, soarta postbelică a României era astfel pecetluită. Acum ştim că Stalin îi mărturisea în timpul războiului unui lider comunist iugoslav pe nume Milovan Djilas că „acest război este altfel decât cele anterioare, cine ocupă un teritoriu, îşi impune prin urmare şi regimul său politic şi social”. În momentul intrării Armatei Roşii pe teritoriul României de atunci, în martie-aprilie 1944, PCR număra în jur de 1000 de membri. În scurt timp însă, rândurile acestuia avea să crească semnificativ: peste 5 mii membri în octombrie 1944, 15 mii în februarie 1945, număr care se va tripla din nou doar în câteva luni de zile.

Majoritatea noilor membri erau oportunişti şi își asigurau astfel o carieră politică sau birocratică sub noul regim. Unii dintre noii membri ai partidului erau legionari, primiţi în PCR datorită experienţei lor antidemocratice şi totalitare anterioare, dar şi vulnerabilităţii lor în contextul procesului de denazificare proclamat la Ialta de puterile învingătoare. Creşterea rândurilor partidului însă nu a asigurat însă impunerea unei majorităţi parlamentare prin respectarea normelor democratice. În 6 martie 1945, sovieticii, prin emisarul lor special Andrei Vâşinski, impunea primul guvern cripto-comunist în România, condus de Petru Groza. Deţinând funcţiile cheie în guvern, comuniştii au reuşit astfel să pregătească fraudarea alegerilor parlamentare din anul viitor.

Acestea au fost stabilite pentru 19 noiembrie 1946. Ştiind că nu poate obţine majoritatea de unul singur, PCR a creat un simulacru de front al partidelor zise muncitoreşti numit oficial Blocul Partidelor Democrate în care intrau Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Liberal, aripa Gheorghe Tătărescu, facţiunea ţărănistă, condusă de Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor. Principalii concurenţi ai comuniştilor şi partidelor lor satelit, erau două partide istorice cu tradiţii democratice, PNŢ şi PNL. Deşi aceste două partide se bucurau de susţinerea majorităţii electoratului românesc, comuniştii au fost cei care au numărat voturile. Oficial, guvernul Groza a declarat că alegerile au fost câştigate de comunişti în proporţie de 70 la sută. Acum ştim exact, pe baza documentelor de arhivă, că PCR şi acoliţii lor au obţinut prin intimidări şi ameninţări, grave încălcări ale legislaţiei nu mai mult de 47 %, în timp ce partidelor democratice le-a revenit o uşoară majoritate, care le-ar fi dat dreptul legitim de a crea noul guvern.

Statele Unite şi Marea Britanie au protestat împotriva falsificării alegerilor, dar în cele din urmă s-au resemnat cu pierderea României şi au semnat Tratatul de Pace de la Paris în februarie 1947. Presa sovietică, la rândul ei, a aclamat victoria comuniştilor români în alegerile din 19 noiembrie 1946, menţionând că aceasta a constituit opţiunea istorică a românilor pentru comunism. În realitate, documentele de arhivă sovietice arată clar că Stalin ştia de atitudinea refractară a majorităţii românilor faţă de ideologia şi orânduirea comunistă.
XS
SM
MD
LG