Linkuri accesibilitate

Lovitură liberă.


Ibrahim Affelay, aripa lui PSV Eindhoven, va juca, din ianuarie, la Barcelona. Mutarea de vis pe care și-o dorește aproape orice jucător notabil din Europa e, în cazul lui Affeleay, un pic neașteptată. Atacantul lui PSV Eindhoven și al naționalei olandeze a explodat pe scena internațională acum aproape 4 ani, după care a părut să se fixexe undeva în media stimabilă și atît a bunilor jucători europeni. Barcelona a văzut potențialul încă viu al lui Affeleay și are, foarte probabil, dreptate. Căci problemele de nivel ale jucătorului olandez au fost create întotdeauna de context. Ori de cîte ori a jucat într-o formulă bazată pe atacuri în pase repetate, devieri și țîșniri scurte, Affelay a fost excelent. Orice altă variantă de joc a făcut din Affelay un atacant fără pătrundere. Barcelona e, însă, prin excelență, echipa combinațiilor și a rupturilor de scurtă durată. Affelay ar putea înflori într-o asemenea structură și, probabil, pe asta a mizat Barcelona, atunci cînd a hotărît să îl curteze pe Affelay.

Un alt posibil celebru european se îndreaptă în direcția opusă lui Affelay. La 28 de ani, deci nu prea departe de sfîrșîtul de carieră, Antonio Cassano a pus capăt episodului Sampdoria. Cassano a fost dintotdeauna propriul inamic. Crescut la Bari între săracii și interlopii orașului, Cassano a urcat rapid. Legitimat de AS Roma, Cassano a impresionat imediat și a debutat rapid în națională. Imaginația și nervul ofensiv l-au făcut țintă pentru Real Madrid. Însă rebelul nu s-a putut adapta nicăieri. Real l-a debarcat după mai multe izbucniri nervoase iar naționala Italiei s-a debarasat de el, după alte cîteva episoade turbulente. Recuperat de Sampdoroa, Cassano a lăsat impresia că va reveni. Cassano a devenit indispensabil și tribuna genoveză l-a adoptat imediat. Aproape ori de cîte ori a jucat fără el, Samdoria a încheiat rău: o singură victorie în cele 5 meciuri în care Cassano a fost accidentat. Apoi, a venit un nou scandal: o ceartă vehementă cu Riccardo Garrone, Președintele clubului, în fața coechipierilor. Sampdoria a cerut imediat Federației italiene anularea contractului încheiat cu Antonio Cassano pînă în 2013. Despărțirea e aproape sigură și, odată cu ea, va veni, foarte probabil, și declinul final al unui jucător care avea stofă de superstar dar va încheia în semianonimat.

Varianta contrară, a carierei lungi și încărcate de succes, e vizibilă în cazul lui Robert Pires. Fostul internațional francez va deveni, peste cîteva zile, la 37 de ani, mijlocașul lui Aston Villa. Pînă în vară, Pires a făcut cîteva sezoane remarcabile, în Spania, la Villareal. Însă înainte de Villareal, Pires a jucat 6 ani de fotbal de mare nivel, la Arsenal. Pires revine în Anglia, într-un campionat pe care îl cunoaște și care îi recunoaște valoarea chiar la sfîrșit. Încă un an sau doi, cît va juca la Aston Villa, Pires va avea timpul să semneze la capătul uneia din cele mai bine gîndite și slujite cariere în fotbalul european.

Administrația stelelor, deptamentul care dă norocul sau nenorocul marilor talente, lucrează inegal dar n-are vină: cine își are de grijă urcă devreme și cade tîrziu.
XS
SM
MD
LG