Linkuri accesibilitate


Toată lumea știe ce se va întîmpla, mai departe, în cazurile Magnitsky și Kashin: nimic. Avocatul Sergei Magnisky a fost arestat și a murit, la 37 de ani, după mai puțin de 12 luni de detenție, în urma unei „intoxicații”. La un an de la decesul lui Magnitsky, datele care trimit spre complicitatea criminală a autorităților ruse s-au înmulțit ( așa cum se poate citi și, mai ales, vedea în programul excelentului corespondent BBC la Moscova, Tim Whewell). Magnitsky a fost avertizat, arestat și înlăturat, după ce depistase o filieră care pornea din subsolul mafiei moscovite și ducea spre vîrful Kremlinului, într-o afacere de aproape 250 de milioane de dolari.



Oleg Kashin, redactor la Kommersant, și-a dovedit incomoditatea scormonind la etaje indiscutabil mai joase și, poate, din acest motiv, a fost tratat cu maximum de îngăduință: o bătaie soră cu moartea sovietică și, mai departe, o comă garantată.

Evident, Președintele Medvedev s-a declarat personal indignat și a cerut o anchetă exepmplară. Exact așa ar fi făcut și Președintele Putin. Vor urma, după modelul Politkovskaia, anchete îndelungate, poate chiar procese grotești cu martori fabricați dar cel mai de crezut e că toul se va stinge după un timp (1-2 ani). Singura certitudine va rămîne cimitirul tot mai primitor, prevăzut de autoritățile ruse în folosul exclusiv al jurnaliștilor și al altor personaje inependente.

Farsa mortuară pe care Rusia o menține în scenă de atîția ani ascunde sau, mai bine zis, ilustrează două adevăruri tragice. Mai întîi, numitul stat democratic rus e o mașină de control absolut, abia ascunsă în spatele simulacrului liberal. Fosta ierarhie sovietică a fost remaniată, a trecut la regimul de partid al acțiunii directe și își elimină violent contestatarii sau investigatorii civili care continuă să se comporte cu insistența și naivitatea omului liber.

În al doilea rînd, numitul stat democratic rus are imunitate totală. Nu intern, unde dominația e completă și înlătură orice posibilitate de recurs, ci extern. Rusia își permite orice, pentru că știe că-și poate permite orice. Și știe asta, după ce a notat, în mod repetat, lipsa de reacție sau reacția formală a guvernelor occidentale.

Moldova are ceva de învățat de aici, deși e greu de crezut că lecția nu e demult cunoscută. Morala îi privește în primul rînd pe jurnaliști. O guvernare comunistă nu se va sfii să îi înlăture (nu neapărat fizic) pe incomozi. Dacă mulți jurnaliști și-au făcut socoteala că obediența le garantează supraviețuirea și un post onorabil plătit, atunci tot ei trebuie să afle că jocul e limitat: obedienții sînt utili dar reciclabili. Cine nu tace e, la momentul potrivit, înlăturat. Cine tace e, tot la momentul potrivit, înlocuit. Nimeni nu e de neînlocuit într-un regim care a venit pe lume după ce i-a înlocuit pe eternii comuniștii. Adică a reușit să se înlocuiască pe sine însuși.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG