Linkuri accesibilitate

Cele cinci provocări pentru Obama la Lisabona


Opiniile lui Ian J. Brzezinski publicate în International Herald Tribune

Vineri, preşedintele Obama se va întîlni la Lisabona cu omologii săi din NATO şi Uniunea Europeană. Seria de reuniuni la nivel înalt din capitala portugheză are loc într-un moment cînd comunitatea transatlantică e asediată de războiul din Afganistan, crizele financiare, şi de simţămîntul din ce în ce mai acut că Statele Unite şi Europa o iau pe căi diferite. Dacă preşedintele doreşte să revigoreze solidaritatea trans-atlantică şi rolul de lider al Americii, el va trebui să ducă la îndeplinire cinci obiective legate între ele la întîlnirile de la Lisabona.

În primul rînd, preşedintele trebuie să dovedească o dorinţă lipsită de ambiguităţi de a cîştiga războiul din Afganistan. Ceea ce a fost un an al creşterii numărului de forţe occidentale acolo a fost de fapt văzut ca un an al retragerilor europene şi al relatărilor de presă despre un preşedinte american preocupat numai de aducerea acasă a militarilor americani. Fără o hotărîre clară a Statelor Unite de a cîştiga, nimeni nu se poate aştepta ca Europa să susţină sau să-şi mărească contribuţiile la această importantă misiune.

Accentul pus de preşedinte pe „tranziţie”, ca progres în transferul responsabilităţii şi al poverii către guvernul afgan, nu transmite dorinţa de a cîştiga. Are mireasma specifică retragerii, dacă nu chiar a odihnei. Face să crească încrederea în sine a insurgenţei, şi îi face pe aliaţi şi pe parteneri să pună sub semnul întrebării nu numai sacrificiile umane şi materiale pe care le fac, dar şi valoarea NATO şi a rolului conducător al Americii.

În al doilea rînd, preşedintele trebuie să reafirme rolul central al Europei în strategia globală a Statelor Unite. Faptul că cele două continente au luat-o pe căi diferite se datorează mai multor cauze, dar între ele se află şi eşecul administraţiei Obama în a veni cu o agendă trans-atlantică care să conţină mai mult decît Afganistanul, şi mai mult decît vag definita „resetare” a relaţiilor cu Rusia.

Europa are impresia că Statele Unite o văd din ce în ce mai irelevantă pentru interesele americane în lume. Cu toate acestea, Europa şi America sînt jucători globali puternici atunci cînd acţionează împreună. Globalizarea a sporit nevoia de a-şi folosi împreună capacităţile politice, economice şi militare.

În legătură cu acest punct, preşedintele ar trebui să anunţe la Lisabona decizia de a păstra numărul militarilor americani din Europa la nivelul actual, adică aproximativ 80 de mii de soldaţi, marinari, aviatori şi puşcaşi marini. Administraţia Obama a promis noi planuri legate de prezenţa militară americană în Europa după lansarea noului Concept Strategic al NATO. Unele voci de la Washington, mai ales ale acelora care doresc micşorarea bugetului apărării, cer retragerea a aproximativ 30 de mii de militari din Europa.

Păstrînd prezenţa militară americană în Europa la un nivel care e deja foarte jos ar conserva baza relaţiei de securitate americano-europene. Aceşti militari sînt foarte eficienţi, şi sînt generatori de forţă ieftini. Ajută la instruirea, planificarea şi relaţionarea esenţiale pentru ca forţele americane şi europene să lupte eficient în Afganistan şi în altă parte. O astfel de decizie ar fi o demonstraţie clară a angajamentului Statelor Unite faţă de comunitatea trans-atlantică.

În al treilea rînd, preşedintele trebuie să restabilească viziunea unei Europe întregi, libere şi sigure, ca prioritate călăuzitoare pentru relaţia trans-atlantică. Puţini în Europa văd Statele Unite definind o cale clară pentru o eventuală intrare a Georgiei şi Ucrainei în NATO şi Uniunea Europeană. Abandonarea acestei viziuni are consecinţe strategice. Îi subminează pe aceia în Georgia şi Ucraina care îşi văd viitorul în Europa. Dă avînt aspiraţiilor Kremlinului pentru o sferă de influenţă, o dinamică ce îi sabotează pe aceia în Rusia care doresc un viitor democratic şi un rol constructiv al Rusiei în afacerile globale.

Aşa cum a fost cazul cu Polonia şi alte state central europene, integrarea Georgiei şi Ucrainei în aceste instituţii ar contribui la normalizarea relaţiilor Rusiei cu vecinii ei. Acest imperativ este elementul lipsă dintr-o cu adevărat eficientă resetare a relaţiei cu Rusia.

În al patrulea rînd, liderii NATO trebuie să diminueze aşteptările exagerate de la noul Concept Strategic. Conceptele strategice anterioare au fost construite cu discreţie şi fără fanfară. Cele mai timpurii erau secrete. Alianţa a făcut reclamă în exces acestui document. Pentru că e o declaraţie publică ce are nevoie de consensul celor 28 de state membre, e improbabil ca limbajul său să fie suficient de dramatic pentru a genera o apreciere publică mai mare faţă de NATO. O asemenea apreciere nu a fost niciodată determinată de documente diplomatice, ci de către rolul conducător şi hotărîrea Statelor Unite.

În al cincilea rîmd, preşedintele Obama trebuie să traseze calea viitoare a alianţei în vremuri de restrişte financiară. Criza financiară a grăbit reducerea bugetelor pentru apărare în NATO. Se pare că aceste vremuri se vor prelungi şi ar putea duce la dinamici contradictorii, care să submineze unitatea şi capacitatea militară. Lisabona ar trebui să genereze o foaie de parcurs în capacitatea de apărare care să folosească austeritatea pentru priorităţi, inovaţii şi colaborare strategice necesare de mult timp. Absenţa unei astfel de foi de drum va văduvi NATO de capacităţile militare care fac substanţa unui Concept Strategic cu adevărat viabil.

Reuniunile de la Lisabona prezintă un set de provocări urgente şi complexe. Felul cum vor fi ele tratate va defini rolul conducător al preşedintelui Obama în comunitatea trans-atlantică şi relevanţa NATO în secolul 21.
---
Ian J. Brzezinski, fost asistent adjunct al minstrului american al apărării pentru Europa şi NATO, e senior fellow în cadrul Consiliului Atlantic, şi conduce firma de consultanţă Brzezinski Group.
Previous Next

XS
SM
MD
LG