Linkuri accesibilitate

La toate aceste școli administrațiile publice nu au plătit salariile din martie-aprilie 2000 încoace.


17 noiembrie 2000

Actualitatea în Republica Moldova.


Greva profesorilor din școli.

Dan Ionescu: Profesorii de la mai multe şcoli din judeţele Bălţi, Ungheni şi Cahul au intrat în grevă. Mai multe de la Ilona Spătaru.

Profesorii din şapte şcoli din judeţele Bălţi, Ungheni şi Cahul au intrat în grevă, pe motiv că autorităţile publice locale nu le plătesc salariile. Vicepreşedintele Sindicatului educaţiei şi ştiinţei, Ion Bulat, a declarat pentru Radio Europa Liberă, că în judeţul Bălţi protestează învăţătorii de la cinci şcoli, care nu au fost salarizaţi vreme de jumătate de an. În judeţele Ungheni şi Cahul au abandonat orele profesorii din două localităţi. Aceştea nu şi-au primit salariile de 10 luni. Protestatarii au anunţat, că îşi vor relua activitatea doar în cazul în care primăriile le vor achita cel puţin o parte din lefurile restante.

Ion Bulat: „Ce le uneşte pe toate este faptul, că ei cer achitarea de salarii, cel puţin două. Aproximativ toate aceste şcoli, către ele au datorii administraţiile publice începând cu luna martie-aprilie a anului 2000. Faptul acesta vorbeşte despre aceea, că la ziua de astăzi primăriile din localităţi, din comune, pur şi simplu, nu sunt întotdeauna în stare ca să achite salariile pentru munca depusă de către pedagogi. Fizic ei nu dispun de aceste mijloace băneşti.”

Ion Bulat spune, că în condiţiile în care autorităţile publice locale nu-şi onorează obligaţiile faţă de profesori, numărul protestelor ar putea creşte. În opinia sindicaliştilor, singura soluţie în acest caz ar fi ca salariile profesorilor să se plătească din bugetul de stat şi nu din cele locale, cum se practică în prezent. Guvernul şi Parlamentul au susţinut această propunere.

Ion Bulat: „Noi la congresul trei al Sindicatului, la 20 septembrie, am procedat drept, cerând încă o dată, nici nu mai ştim a câta oară, centralizarea la nivel de stat a salarizării. Eu accentuez: salarizarea, pentru că în multe mijloace de informare în masă uneori se strecoară „finanţarea învăţământului centralizată”. Acest lucru, se înţelege, că nu poate fi acceptat de noi, fiindcă noi dorim ca numai salariile să fie plătite de Ministerul de resort, dar celelalte cheltuieli, cum ar fi cele pentru întreţinere, încălzire, reparaţii capitale, curente ale instituţiilor, amenajarea lor, procurarea materialelor didactice în continuare să rămână pe seama primăriilor. Iar salarizarea să fie dată statului. Noi ne-am adresat în instanţele de vârf ale statului la 20 septembrie – şi Ministerului nostru, şi Guvernului, şi Parlamentului. Şi iată, astăzi noi avem reacţia aceasta din partea Guvernului – există aprobat de Guvern proiectul legii despre facerea acestor schimbări. Şi mai ştim, că fracţiunile parlamentare, practic, împotriva acestor lucruri nu s-au exprimat încă nici una.”

Trebuie menţionat că, potrivit analiştilor independenţi, centralizarea salariilor nu ar exclude problema restanţelor, deoarece, spun ei, nici bugetul de stat nu dispune de suficiente fonduri. Legat de aceasta, iată ce ne-a declarat vicepreşedintele Sindicatului educaţiei, Ion Bulat: „Auzim acum nişte ecouri, care spun, că acest lucru nu va rezolva problema, aşa cum ne închipuim noi. Dacă va fi adoptată aşa o lege, atunci o să fie revăzute şi cotele de impozitare, care rămân în judeţe, care rămâneau până acum şi care vor rămâne mai departe. Cota va fi mărită în folosul bugetului central. Noi nu putem să spunem, că asta o să fie imediat mai bine, a doua zi. Pentru că noi cunoaştem prea bine astăzi, că chiar şi cei de la bugetul central instituţiile de învăţământ au întârziere câte o lună-două. Dar o lună-două, ştiţi, e incomparabil cu 12-20 de luni. Acolo unde o lună-două nu se plăteşte leafa, e întârziere de până la două-trei luni, şcolile nici nu se gândesc să se sufoce. Ele lucrează şi nici nu zic nimic. Oamenii noştri mai înţeleg, că sunt şi greutăţi în stat. Dar nu să încredinţăm noi soarta şcolii unui primar, care 20 de luni, în Edineţ sunt, care nu plătesc salariile. De aceea noi mergem la asta. Deşi unii primari sunt împotrivă şi noi cunoaştem de ce. Pentru că lor, ca şi cum, li se ia o pârghie din mînă.”

În final, vom adăuga, că în ultimii cinci ani peste 27 de mii de învăţători au abandonat şcolile. În fiecare an renunţă să profeseze aproximativ cinci mii de învăţători. Cei tineri, mai ales, pleacă la munci peste hotare, iar cei mai în vîrstă încearcă să-şi găsească un serviciu mai bine plătit în ţară. La ora actuală datoriile salariale faţă de angajaţii din învăţământul preuniversitar se ridică la peste 50 milioane de lei.

Din Chişinău, Ilona Spătaru, pentru Radio Europa Liberă.
XS
SM
MD
LG