Linkuri accesibilitate

Pentru un mesaj electoral - expresie concentrată a unor strategii


Liliana Vițu și Leonid Litra în studioul Europa Liberei

Liliana Vițu și Leonid Litra în studioul Europa Liberei

Opiniile Lilianei Vițu și ale lui Leonid Litra, invitații emisiunii „Punct și de la Capăt”.


Clepsidra îi mână nemiloasă pe politicienii maratonişti să-şi pună în valoare calităţile, adevărate sau imaginare, pe ultima sută de metri. Mai ales că sociologii le dau asigurări întemeiate, că anume acolo, pe povârnişul de la urmă, e pîinea de la iepure, cum ne spuneau buneii. Adică, inimile inocente ale indecişilor. Cei mai mulţi, însă, şi-au pus în ordine sentimentele, dragostea pentru un concurent anume, ura pentru toţi ceilalţi. E o viforniţă sentimentală, în care e greu să rezişti, dacă nu ai nervii tari, buzunarele pline şi echipe rezistente.

Campaniile electorale testează partidele cum nu se poate mai bine, pe fiecare în parte, dar şi instituţia ca atare. Formaţiunile politice au ocazia cea mai prielnică să-şi convingă susţinătorii, că fără ele nu se poate. Cum nu se poate creşte un preşedinte într-o eprubetă. Şi nici că s-ar putea importa, din Luxemburg sau Cuba, un lot de parlamentari, care să compună legi. Deci, astăzi încerc să obţin răspunsul la întrebarea: ştiu oare partidele să-şi convingă barem simpatizanţii, că sunt la fel de necesare ca biserica, armata şi mass media? Pentru care, de regulă, societatea are foarte multă afecţiune şi încredere, dacă e să ne luăm după sondajele sociologice.

*

Europa Liberă: Aşadar, astăzi în Studioul de la Chişinău se află directoarea Departamentului de ştiri de la Compania publica TeleRadio Moldova, Liliana Viţu, şi Leonid Litra, vicedirector pe relaţii internaţionale de la IDISViitorul”, adică de la Institutul pentru iniţiative sociale. În perioada electorală, dragostea, dar şi ura devin mai accentuate. Relaţia de dragoste, dar şi de ură între alegători, susţinători şi partide. Acum ca niciodată, în campanie partidele sunt puse în situaţia să dovedească, că sunt acele instituţii, fără de care societatea nu poate. Domnule Leonid Litra, întrebarea este cât se poate de simplă, dar şi complicată: partidele îşi onorează sau nu principala misiune de a dovedi utilitatea publică? Utilitatea socială de promotori ai unor interese prin strategii, prin tactici, dar şi de a fi racolatori ai unor buni demnitari publici, care să pună în aplicare aceste strategii?



Leonid Litra: „Partidele politice, fără îndoială, că sunt nişte entităţi, care reprezintă o expresie concentrată a unui segment al societăţii, a unei viziuni. Însă, în acelaşi timp, la capitolul strategii, eu aş avea cel puţin câteva semne de întrebare. Dacă e să luăm programele electorale, care, prin absurd, să spunem, vor deveni programe de guvernare, în cazul în care partidul ia majoritatea, atunci îmi amintesc de un studiu al lui Alexandru Culiuc, privind calitatea programelor electorale, care dădea note de doi şi trei tuturor partidelor pentru incoerenţă în mesaje. Deci, mesaje în acelaşi program, care se contrazic. Nemaivorbind de greşeli ortografice. În acest context cred, că partidele deocamdată se învaţă a face strategii. Şi mai mult ca atât: strategiile electorale, sau cele care sunt descrise acolo, nu sunt aceleaşi cu programul ulterior guvernamental.”

Europa Liberă: Dar în campanie ele au un comportament mai deosebit, aşa cum înainte de mariaj fetele se machiază mai intens, îşi pun haine mai atractive. Sau se comportă pur şi simplu firesc?

Leonid Litra: „Nu, partidele tind să se dezasocieze, dacă pot să spun aşa, de alte formaţiuni, de alte asemănări. Pentru că ei vor să ia cât mai mult. Or, este un fel de lume a lui Hobbes, dacă vreţi. Când fiecare luptă împotriva tuturor. Asta fac partidele în campanie. Mesajele sunt mai agresive, sunt mai nuanţate. Fiecare încearcă să se diferenţieze de celălalt şi încearcă să propună o echipă mai bună, o alternativă mai bună.”

Europa Liberă: Liliana, de ce, totuşi, se întâmplă, că în pofida acestor eforturi, nu suntem la prima campanie, partidele sunt la subsolul popularităţii? Nu sunt foarte iubite.

Liliana Viţu: „Eu aş dori să revin la comparaţia cu domnişoara, care înainte de mariaj, s-ar machia, si-ar pune în valoare mai bine, hai să zic, atuurile pe care le are. Sunt domnişoare, care, odată măritate, continuă pe aceeaşi linie – nu uită de ele. Şi cam asta ar trebui să facă partidele. Lucru care nu se întâmplă. Adică, ajunse odată în Parlament, câştigând puterea, n-ar trebui să uite, că de fapt intră într-o campanie. Am auzit mai mulţi lideri, care spun că, de fapt, un partid serios e în mereu în campanie. Dar dacă e să analizăm activitatea acestor partide, vom observa că doar două-trei-patru continuă să lucreze cu alegătorul. Şi nu doar în zilele de luni, pentru că aşa e organizată disciplina de partid, dar pentru că aşa înţelege partidul să funcţioneze. Iată de unde vine şi lipsa de încredere în partidele politice. Pentru că, haideţi să recunoaştem, stă mătuşa Anica de la ţară, patru ani de zile, sau doi ani de zile, pentru că mai avem şi localele, n-a venit nimenea pe la ea. La un moment dat încep să vină unul câte unul, cu tot felul de metode de corupere. Fie că e vorba de o cuvertură, pe care ţi-o dă, fie că e vorba de seminţe, fie că e vorba de făină.”

Europa Liberă: Sau artişti.


Liliana Viţu: „Artişti, da. Şi la un moment dat, oricât de sărăcit, sau oricât de obosit n-ar fi alegătorul de sărăcie, dar oricum la un moment dat instinctiv ai o revoltă şi spui: stai puţin, măi, da unde aţi fost voi tot timpul ăsta? Nu-ţi pui aşa întrebarea? Eu plasez responsabilitatea, în primul rând, pe partide. Şi aici vine de la sistemul electoral. Faptul că cunoşti poate primii 20, sau primii 30 de pe lista partidelor. După care te uiţi şi nu ştii cine sunt persoanele astea, de fapt nu cunoşti, nu poţi să-ţi dai seama cine va accede în Parlament, dacă partidul respectiv va lua mai mult de 30-40 de locuri. Asta e problema cea mare. După aceea, patru ani de zile deputatul care a nimerit pe liste n-are nici o legătură, poate se duce în satul lui. Unele partide au distribuit regiunile şi atunci o persoană e responsabilă, de exemplu, de regiunea de Nord, sau de un anumit raion, sau de anumite localităţi. Dar asta nu se datorează sistemului electoral, nu e determinat de sistemul electoral, ci de modul în care unele partide pricep să-şi organizeze munca.”

Leonid Litra: „Şi de comportamentul, pentru că partidele de multe ori vând gogoşi. De multe ori sunt măcinate, imaginea lor este erodată de tot felul de discuţii, precum că sunt corupte, precum că sunt clientelare, precum că îşi reprezintă interesele proprii. Toate aceste idei crează un mainstring, crează un bulgăre de zăpadă, dacă vreţi, şi care se rostogoleşte şi crează imaginea unor partide, care sunt mai degrabă nişte forţe parazitare, în care ajunge puterea.”

Europa Liberă: Cum aţi combate această percepţie greşită? Haideţi să facem un exerciţiu de retorică. Imaginaţi-vă că aveţi un auditoriu de la Străşeni, Criuleni sau Ialoveni şi într-un minut-două trebuie să-i convingeţi, că partidele sunt „răul necesar”. Nu avem cum fără ele exista. Pentru că toată lumea există prin aceste formule de promovare a intereselor. Ce le-aţi spune, domnule Litra, acestor oameni?

Leonid Litra
: „Mesajul este simplu: partidele, într-adevăr sunt necesare. Nu poate fi o democraţie directă. Şi nu putem interpreta regulile democraţiei ad-litteram. Trebuie să existe partidele, pentru că ele pot reprezenta expresia concentrată a unor viziuni din societate, care au oameni competenţi pe anumite domenii. Or, tocmai dezinteresul societăţii faţă de ceea ce urmează, această lipsă de control, această lipsă de comparaţie între mesajul electoral şi acţiunile care se fac în timpul actului guvernării, sunt anume această discrepanţă, prăpastie între partide şi societate. Din această cauză comunicarea cu partidul, sau pedepsirea, feedback-ul, pedepsirea partidelor în timpul guvernării este cea mai bună metodă. Ne amintim că s-au fript mulţi, chiar şi la noi în câteva campanii, atunci când au spus una şi la următorul scrutin alianţe mari n-au trecut pragul.”

Liliana Viţu
: „Daţi-mi voie să nu fiu de acord cu faptul, că ar fi nejustificată percepţia publică faţă de partide, cum că ar fi clientelare, corupte. Pentru că, haideţi să recunoaştem, multe tocmai aşa sunt.”

Leonid Litra
: „Asta şi am spus: sunt.”
In timpul dezbaterii


Liliana Viţu
: „Haideţi să ne uităm pe listele de partid. Vom regăsi în primii 10 unul-doi donatori, sau persoane care finanţează acest partid. Persoane de care publicul nu ştie, persoane, care de fapt nu sunt personalităţi în viaţa social-politcă. Unii abea de încheagă două litere şi oamenii ăştea sunt pe liste. Pentru că au simplul merit de a finanţa partidul. Bine, finanţarea partidelor e o altă problemă şi poate şi de aici vine din nou lipsa de încredere a cetăţenilor faţă de partide.”

Europa Liberă: Liliana, dar cum să rupem acest cerc vicios? De asta spuneam: dumneata ai o pledoarie în faţa unor oameni, pe care să-i convingi. Lăsăm la o parte experienţa pe care o vedem în fiecare zi, acum în campanie mai cu seamă. Dar uite, partidele sunt necesare pentru că... Două puncte.




Liliana Viţu: „Pentru că e o formă de asociere a oamenilor, o formă clară, care îşi propune să vină la guvernare. Alte căi nu sunt de a veni la guvernare. Nu ai de ales, practic. Bine, sunt alte căi, dar sunt ori autoritare, ori prin lovitură de stat şi ăsta nu e un lucru pe care ni-l dorim noi într-un stat democratic. Cum rupem cercul? Aici o să-mi spuneţi că vin cu reţeta americană, fabricată undeva, care nu e aplicabilă, dar dacă tot e să vorbesc în termen de maistreem şi feedback, există iniţiativa care vine de la sat, hai să zicem.”

Europa Liberă: De la firul ierbii.

Liliana Viţu: „De la firul ierbii, să zicem. Pentru că pentru un partid e foarte important liderul. E clar. Ăsta e vehicolul, e omul care ori trage partidul în sus, îi asigură o traiectorie ascendentă, ori îl poate îngropa. Şi vedem şi situaţii în partidele noastre, în care foşti lideri sunt cumva daţi la o parte tocmai pentru că au o imagine negativă şi nu se mai pot spăla de imaginea asta, sunt trecuţi în stafful electoral, dar nu sunt în prim plan. Deci, partidele, unele s-au învăţat minte şi ştiu cum să rezolve problema liderului. E clar, că partidul are nevoie de finanţe. Şi cum facem? E mult mai simplu să fii la cheremul unui, a doi oameni de afaceri, care ţi-au asigurat stabilitatea financiară. E mult mai greu să umbli prin satele noastre, prin raioane, care, hai să admitem că resursele nu sunt concentrate acolo. Şi e mult mai greu să faci o campanie să coletezi fonduri. Aşa cum vedem noi, că se coletează fonduri prin America, câte un dolar, nu? Barack Obama cum a câştigat campania, sau de unde a avut finanţare în campanie? Pentru că a cerut de la fiecare american câte un dolar.”

Leonid Litra: „Bine, a avut şi el de la Soros 22 de milioane.”

Liliana Viţu: „Bine, a avut. Dar problema e, că nefiind atât de bine dezvoltaţi în afara capitalei, partidele din păcate nu pot să meargă să lucreze atât de bine cu „firul ierbii”. Motiv pentru care deciziile sunt luate la Chişinău, campaniile, strategiile sunt decise la Chişinău, cineva, unul-doi experţi stau şi scriu într-o noapte mai fac şi platforma aia electorală, care pentru om oricum nu contează. Şi aşa se formează cercul ăsta vicios. Resursele umane fiind sărace la ţară, liderii se văd nevoiţi să se concentreze pe resursele din capitală. De aici duc lipsă de comunicare cu membrii din teritoriu.”

Europa Liberă: Leonid, cum rupem cercul?


Leonid Litra: „Cercul are cîteva puncte slabe, unde poate fi rupt. Primul este finanţarea partidelor politice, a fost menţionată de Liliana. Acest cerc deja va fi rupt, din 2013 vom avea finanţare publică. Nu va mai fi nevoie să punem platforma noastră în gaj pentru banii cuiva. Acesta este un moment.”

Europa Liberă: Chiar credeţi că pe lângă banii declaraţi transparent nu se va umba şi pe la buzunarele particulare?

Leonid Litra: „Eu nu văd o problemă în finanţarea partidelor politice din buzunare particulare, atâta timp cât asta se face legal şi transparent. Transparent şi legal. Şi când banii sunt proveniţi din activităţi transparente, cu plăţi de impozite, etc. Deci, este un lucru, până la urmă, normal ca să fie şi din privat, din finanţare privată. Însă cred, că finanaţarea publică va fi un pas mare spre ruperea anume a acestei componente. Doi: vedem că există un trend totuşi. Cât de mult n-ar fi PR negru în această campanie, tot mai mult şi mai mult, cât de multe şmecherii nu ar apărea, trendul este.”

Liliana Viţu: „Tehnologii, aşa se numesc.”

Leonid Litra: „Tehnologii, da, consultanţe şi aşa mai departe. Dar trendul este următorul: partidele încearcă să ofere echipe de profesionişti deja. Au înţeles că nu mai pot veni cu oameni, care... Pentru că în politică era aşa: nu vin acei care ştiu ce să facă, dar vin acei care ştiu ce să spună. Acum puţin se schimbă, pentru că au văzut că cei care oferă echipă de profesionişti cât de cât au o credibilitate. Şi aici apare competiţia. Partidele sunt, totuşi geloase, vor să pară mai bune. Apare un fel de competiţie. Acestea sunt doar două componente, dar mai sunt şi altele – discuţiile pe bază permanentă cu oamenii de la ţară, cu membrii, consultarea lor. Să nu mai intrăm în detalii, precum ar fi gradul de democraţie în partidele politice şi cine face lista.”

Europa Liberă: Ar fi să înţeleg eu, că sunteţi optimişti şi partidele, s-ar putea, uşor-uşor să pretindă să se urce alături de biserică şi mass media. Liliana, pronosticul dumitale? Când? Şi cum?


Liliana Viţu: „Nu degrabă, pentru că ştim noi rezistenţa, inerţia sunt lucruri mult mai puternice şi insurmontabile. Dar hai să zicem, pas cu pas. Să luăm un exemplu: pas cu pas partidele, totuşi, îşi schimbă atitudinea. Iată un exemplu în această campanie – un partid, care a acum trâmbiţează, că vai, vom promova femeile şi tinerii. Şi e un partid, care n-a avut femei nici în 2005, nici în 2009, nu? Şi acum schimbările poate că sunt impuse de factorii externi, pentru că în Europa aşa e. Pentru că vin mesaje din Europa, că ştiţi, noi în Europa, avem în partid femei, discutăm cu ele, şi e absolut firesc ca în partide să avem. Au început-o, bineînţeles, declarativ. Au început-o cu faptul: ok, avem o femee, organizaţie de femei, ea e vicepreşedintă şi cam ăsta e plafonul la care va ajunge vreodată. Dar iată că au înţeles. Sau având una-două-trei în jurul lor au înţeles, că, stai puţin, s-ar putea să am şi eu valoare adăugată din prezenţa lor în echipa mea. Iată un exemplu, care impus din exterior, ar putea la un moment dat genera schimbări. Dar, iarăşi, am zis, nu degrabă. Leonid zicea foarte bine de finanţare şi de echipe. Da, tehnocraţii, oricum de tehnocraţi la un moment dat n-ar fi, trebuie să ia o anumită decizie politică. Dacă merg pe o anumită reformă sau nu.

Deci, până la urmă, cât de tehnocraţi nu ar fi, tot vor trebui să facă o alegere: pe ce traiectorie politică să meargă. Avem şi alte exemple. Nu vreau să numesc un anumit partid, dar ştiu situaţii, când lideri de partid devin geloşi pe aceşti tehnocraţi, pentru că ei au cu mult mai multă credibilitate, pentru că ei acum sunt văzuţi ca experţi pe domeniu. Şi atunci unii lideri se simt ameninţaţi de tehnocraţii, pe care tot ei i-au adus, tocmai ca să lea un plus de credibilitate. Şi aici trebuie să vedem cum va evolua relaţia dintre lider versus echipă. Liderul care se poate simţi la un moment dat ameninţat de o echipă foarte puternică, atunci când liderul se va gândi, că stai puţin, echipa asta poate să mă pună la perete şi să zică: nu, facem aşa şi nu mergem pe linia ta. Deci, oricât de optimistă n-aş dori să fiu, dar sunt situaţii, care nu se vor rezolva mîine-poimîine. Plus, relaţia dintre lideri şi cei care finanţează. Dacă toţi banii, care sunt pompaţi în partide, sunt obţinuţi legal, aş fi foarte fericită, aş fi încântată să văd o astfel de situaţie.

Dar cel mai tare mi-ar plăcea să văd că şi organizaţiile teritoriale sunt implicate în luarea deciziilor. Acea democraţie internă poate-poate pe la locale se va manifesta. Poate acum în locale, de regulă organizaţiile sectoriale, liderii terioriali au un cuvânt mai greu de spus. Pentru că ei ştiu cu mult mai bine situaţia din teriotioru, ştiu cum să-şi organizeze campania. Dar teamă îmi e, că nici în viitorul ciclu electoral n-o să remarcăm, hai să zic aşa, un progres considerabil.”


Leonid Litra: „La capitolul tehnocraţi, versus politicieni, spunea un prieten, că în unele ministere oameni de la lipit afişe au trecut la şefi de departmente. Cred că aceste lucruri trebuie de evitate. Este important să remunerezi unii oameni pentru activismul lor politic, dar totuşi trebuie să fie o dimensiune profesională a acestei remunerări. Şi cred că eiste ok atunci când funcţia de ministru este una politică. Pentru că asta el este bigbox, el este cel care dă tonul. Însă cred că trebuie să fie funcţionari crescuţi, care ştiu sistemul şi procesul de luare a deciziilor.”

Europa Liberă: Dacă vorbim de mesajele partidelor, vreau să exemplificăm cumva şi pe final vreau să vpă rog să-mi spuneţi, ce are efect maxim la părerea Dumneavoastră – un mesaj, care ţine de interesul particular al unui om? Cum ar fi, de exemplu, un partid, care spune, că vom crea locuri de muncă. Sau, dimpotrivă, mesaje mai generale, genul: salvăm patria, genul: ne unim cu România, sau de genul: o să ajungem în Europa. Sau un mixaj de mesaje? Ce este mai eficient, judecând după campania, pe care o urmărim, domnule Litra?



Leonid Litra: „Avem câteva modele, într-adevăr. În campania asta avem o diversitate, o gamă, o paletă întreagă de mesaje. Toate îşi au şmecheria sa, să spunem. Până acum am observat, în anii trecuţi, mesajul bazat pe Uniunea Europeană era exacerbat, acum în această campanie vedem un ton mai slab, un puls mai slab al cestui mesaj. Şi un accent mai mare pe probleme sociale – locuri de muncă, pensii, sărăcie, corupţie şi altele. Bine, fiecare mesaj îşi are destinatarul său, până la urmă. Cei care sunt emoţionali şi se simt umiliţi, cred că patria nu face ceea ce trebuie să facă, sau nu mergem în direcţia corectă, sau mergem. Cei care au o atitudine mai sentimentală, undeva, faţă de aceste momente, reacţionează, bineînţeles la mesajele pe care le-aţi menţionat, cu patria, ş.a.m.d., conceptuale. Cei care sunt vizaţi, sau îngrijoraţi, şi asta arată sondajele, că sunt îngrijoraţi cel mai mult de sărăcie, de lipsa locurilor de muncă ş.a.m.d., tind în acest mesaj să-şi vadă problema, adică să se vadă pe ei înşişi.”

Europa Liberă: Adică, dacă ar fi să recomandaţi partidelor, le-aţi recomanda să aibă mesaje de tot felul.

Leonid Litra: „Le-aş recomanda să aibă mesaje bazate pe politici. Şi până la urmă, un mesaj trebuie să fie o expresie concentrată a unor strategii. Deci, trebuie să fie şi o direcţie - unde, ce facem noi. Trebuie să fie un mixaj.”

Liliana Viţu: „Şi mie imi plac mixajele. Cel puţin eu vreau să văd orientarea clară. În principiu, cunosc orientarea fiecărui partid, externă, da, că vrea la Vest, că vrea să se mişte spre Est, sau că vrea să fie un pod între aceste două lumi. Dar cred, că un mesaj care arată direcţia şi totodată şi politicile de care vorbea Leonid. Fie că e fără viză, fie cu locuri de muncă, fie că un sistem de educaţie european. Astea două combinate, dar reuşit combinate, cred că m-ar convinge mai mult decât un slogan searbăd, în care poate să zică multe, dacă ar fi credibil acel lider. Şi poate să spună nimic tocmai pentru faptul că te uiţi la moaca de pe pancard şi nu-ţi dai seama de ce omul ăsta crede, că mesajul respectiv îl reprezintă.”

Europa Liberă: Rectificăm: nu chiar moaca, dar poza.

Liliana Viţu: „Poza, da. Poza. Rectificăm şmecheriile cu tehnologiile. Ce-ar mai fi de zis în privinţa mesajelor, nu ştiu. Mie îmi pare că campania actuală e cam plicticoasă, sau avem o suprapunere de mesaje, în primul rând.”

Leonid Litra: „Leşinată.”

Liliana Viţu: „Da, cuvântul ordine - e cam anemică. Nu pot să zic că am văzut o campanie care să-mi placă, sau elementele căreiea să se lege perfect şi să zic: da, ăsta e un model de campanie, sau de comunicare politică.”

Europa Liberă: Dar când spuneţi leşinată, pardon, eu am auzit de mai multe ori făcându-se această constatare şi lumea înţelege că lipseşte PR negru, lipsesc dezvăluiri.

Leonid Litra: „Ba dimpotrivă. Este una cu un PR negru foarte accentuat. Dar leşinată vorbeam – unde a fost prima lună de campanie? Eu, practic, n-am văzut-o. Nu ştiu, ori n-a ajuns la mine, ori eu nu i-am văzut.”

Liliana Viţu: „Să sperăm că sunt la sate şi că fac campanie din uşă în uşă, aşa cum ar trebui să facă partidele nu doar în perioada electorală. Dar tot timpul. Bine, am mai discutat aici, la Europa Liberă, de ce e important să lucrezi tot timpul cu alegătorii, ca să-ţi dai seama cine este indecis şi după aia să-ţi concentrezi forţele în perioada electorală doar pe indecişi, ca să-i faci să vină cu voturile la partidul tău. Dar leşinată poate pentru că noi ţinem minte campania trecută. Atunci era totul tratat în alb sau negru. Poate că acum faptul, că apare această zonă gri ne dă poate şi falsa senzaţie că e cumva leşinată.”

Europa Liberă: Dar intriga este la fel – aut Caesar, aut nihil.

Leonid Litra (IDIS Viitorul)
Leonid Litra: „Exact.”

Europa Liberă: Vreau să vă mai întreb ceva. Nu ştiu cine mai crede, când partidele, liderii spun, domnule, nu mai pot, nu dorm nopţile de grija voastră şi de grija ţării. Mesajul ăsta uneori are efect invers. Pentru că oamenii închid televizorul, când văd atâta grijă şi atâta patimă. Cum ar trebui să vorbească partidele, cum ar trebui să-i convingă pe oameni că, într-adevăr, ei sunt profesionişti şi, într-adevăr, vor binele acestei ţări şi nu se gândesc cum să ajungă mai repede la un loc de unde se poate fura?

Liliana Viţu: „Bine, eu care în prezent lucrez în televiziune, pot să spun că resursa mediatică este foarte importantă şi atunci când apari des în diverse materiale, fie că e vorba de ştiri, fie că e vorba de reportaje, fie când apari la dezbateri, clar că oamenii te cunosc. Îţi cunosc viziunile, hai să zic aşa, devin mult mai familiarizaţi. Dar până la urmă cred, că politicienii ar trebui să le spună oamenilor acest lucru, faptul că nu dorm noaptea de grija lor, faţă în faţă. Canalul este foarte important, sunt mesaje pe care trebuie neapărat să le transmiţi la televizor. Dar sunt foarte multe mesaje, care odată transmise personal vor avea un cu tot alt efect, decât dacă le prezinţi la televizor. Şi atunci oamenii o să zică: a, uite-l, a venit şi repsectivul să ne vândă gogoş, sau promisiuni electorale, lucru absolut firesc într-o campanie. Că până la urmă asta e rolul partidelor – să vândă o speranţă, nu ştiu, să folosească diverse procedee, da, de retorică şi de comunicare politică. Lucrul pe care n-ar trebui să-l uite e să nu exagereze. Pentru că s-ar putea uneori să mai ajungi la guvernare şi atunci ar trebui să ai şi o echipă, care să poată livra măcar jumătate din ceea ce ai promis.”

Europa Liberă: Adică, chiar să faci ceea ce spui.


Liliana Viţu: „Exact.”

Europa Liberă: Leonid, dacă dumneata ai fi în ipostaza unui politician, cum ai încerca să fii credibil, să nu trezeşti repulsii, spunând că eu vreau binele ţării şi fiecărui în parte?


Leonid Litra
: „Bine, orice partid manipulează în campanie şi o face aşa cum se pricepe. Când spune un partid ceva, trebuie să împărţim în patru, în trei, depinde de fiecare. Dar cred că este important ca un partid să aibă un atuu de a deveni credibil. Atunci când spun credibil, asta înseamnă, că eu ştiu la ce să mă aştept de la acest partid. Or, tocmai asta crează un fel de tradiţie, un fel de asociere. Este modelul lumii occidentale, dacă vreţi, în care nucleul electoral al acestor partide este unul foarte tare. Noi avem aici un nucleu electoral, un partid cu un nucleu electoral foarte tare, care se erodează greu, vedem. Deci, partidele, şi eu chiar cred în asta, un partid credibil este un partid de la care lumea ştie la ce să se aştepte.”

Europa Liberă: Adică, pe anumite subiecte au atitudine absolut invariabilă.

Leonid Litra: „Clară, constantă. Este un fel de crez, dacă vreţi.”

Liliana Viţu: „Şi mai au şi nişte realizări.”

Leonid Litra: „Exact.”

Europa Liberă: Mulţumim.

Liliana Viţu, Leonid Litra: „Şi noi vă mulţumim.”
XS
SM
MD
LG