Linkuri accesibilitate

Moldova din perspectiva raporturilor dintre majoritate și minorități (etnice, politice, culturale).


Dacă în societăţile totalitare dezacordul nu este permis, pentru comunităţile democratice acordul de a fi în dezacord este tocmai o caracteristică a acestora, o parte a jocului politic, o regulă a acestuia. De ce am amintit? Pentru că la acest sfârşit de săptămână vorbim despre relaţia dintre majoritate şi minoritate.

*

Apărarea cetăţenilor aflaţi în afara hotarelor este unul din pretextele des utilizate de marile puteri, atunci când acestea încearcă să-şi extindă influenţa asupra altor state. Experţii spun că această practică este utilizată şi de către Federaţia Rusă în raport cu alte ţări din spaţiul ex-sovietic, inclusiv Republica Moldova. De fiecare dată, când relaţia cu Moscova se răceşte, în presa rusă apar discuţii despre situaţia comunităţii ruseşti din Republica Moldova, pe care o prezintă drept una destul de precară. Cu toate acestea, situaţia minorităţii ruse din Republica Moldova este una deosebită, de exemplu, faţă de Ţările Baltice, cu care adese ori este comparată Republica Moldova la acest capitol. În opinia mai multor experţi care se ocupă de problema minorităţilor naţionale, legislaţia moldovenească este una din cele mai bune, care există în această regiune. Despre relaţia minoritate/majoritate vorbim cu Valentin Krîlov, secretar al Partidului Socialiştilor, cel care în anii 1990-1998 a deţinut două mandate de deputat. L-am invitat în sala microfonului Europei Libere ca pe un reprezentant al etniei ruse.

Valentin Krîlov
Valentin Krîlov: „Noi avem foarte bună legislaţie, dar în practică nu respectăm prevederile legislaţiei în vigoare. Domeniul relaţiilor interetnice este foarte important din punct de vedere al securităţii statului, din punct de vedere al dezvoltării durabile a statului, dar acest domeniu este unul din alte domenii.”

Europa Liberă: Ce trebuie să se schimbe în Republica Moldova şi în peisajul politic moldovenesc ca un tânăr inteligent, educat, de bună credinţă de etnie rusă, care doreşte să facă politică, să fie mai tentat să o facă mai degrabă din mijlocul, să zicem, a unui partid naţional – Partidul Liberal, Partidul Naţional-Liberal, sau altă formaţiune?

Valentin Krîlov: „În primul rând, formaţiunile politice de orientare liberal-democrată până în ziua de astăzi, practic, n-au întreprins nimic pentru realizarea drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru minorităţile naţionale. Aici succes au numai partidele de orientare stângă, să spunem aşa, - comuniştii, socialiştii. Aceste partide, practic, au realizat dorinţele populaţiei alolingve, începând de la anul 90, după dezbinarea Uniunii Sovietice şi până în ziua de azi. Dar formaţiunile de orientare dreaptă, liberalii, democraţii, practic, n-au făcut nimic în acest domeniu. Plus la aceasta, există şi problema transnistreană, care este strict legată cu relaţiile interetnice. Este un document foarte bine pregătit de Misiunea OSCE la începutul anilor 90, consacrat problemei lingvistice şi problemei transnistrene. Acest raport a fost pregătit de specialişti de nivel european şi mondial. Cu regret, societatea moldovenească nu este bine cunoscută, sau deloc nu este cunoscută cu aceste documente importante. Acolo sunt indicate toate momentele delicate, complicate, care sunt legate cu drepturile fundamentale ale omului, inclusiv cele care aparţin minorităţilor naţionale.”

Europa Liberă: Credeţi că poate să existe respect între nişte entităţi colective, mă refer la minoritate/majoritate, fără să existe respect între oameni, între indivizi? Ce este mai important: respectul la nivel de indivizi? Sau respectul la nivel de entităţi colective?

Valentin Krîlov: „Este foarte important respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Şi concomitent, este foarte important respectarea drepturilor colective. În cazul nostru este vorba despre drepturile minorităţilor naţionale. Conform legislaţiei în vigoare a Moldovei, conform normelor europene.”

Europa Liberă: Domnule Krâlov, limba maternă este un element esenţial al păstrării identităţii etnice. Însă nu am remarcat la alte minorităţi, cum ar fi evreii, armenii sau alte etnii, argumentul: „nu cunosc, nu vorbesc moldoveneşte, româneşte”. Cum calificaţi acest enunţ din punct de vedere al respectului?

Valentin Krîlov: „Într-adevăr, nu s-a creat până în ziua de astăzi comportamentul respectiv faţă de limba de stat, care este prevăzută în Constituţia Republicii Moldova, ce ne demonstrează permanent mulţi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Cu regret, sincer. Dispun de datele statistice. Mai bine situaţia este cu bulgarii etnici, cu ucrainenii, după ce merg ruşii şi după aceea găgăujii.”

Europa Liberă: Totuşi, ruşii sunt în coadă.

Valentin Krîlov: „În coadă, da. Mi se pare că este legată cu mentalitatea rusă, ca reprezentanţi ai poporului mare, ai poporului cu istoria respectivă. Eu tot sunt ca reprezentant al minorităţii ruse, dar eu m-am născut aici, în Moldova. Şi mi se pare că datoria mea să ştiu limba statului, unde eu m-am născut, este indiscutabilă pentru mine, ca exemplu. Necătând la faptul că, practic, eu am început să vorbesc măcar la nota trei la începutul anilor 90, cu regret.”

Europa Liberă: Bine, dar acum avem o altă situaţie. Limba română se predă în majoritatea şcolilor alolingve.

Valentin Krîlov: „Corect. Este, da. Dar atitudinea faţă de studierea acestei limbi nu este satisfăcătoare. Este problema atât a statului, cât şi a societăţii. Şi în primul rând, a societăţii culturale a alolingvilor, a comunităţilor culturale a alolingvilor, şi părinţii respectivi, şi politicienii respectivi, eu socot. Eu subliniez necesitatea strictă de a studia limba moldovenească. Personal, categoric sunt pentru studierea profundă, reală de toţi. Şi în primul rând de ruşi, care au mentalitatea lor, că sunt reprezentanţi ai poporului cel mare în lume.”

Europa Liberă: Domnule Krîlov, dar câte drepturi au moldovenii, stabiliţi, de exemplu, în Federaţia Rusă? Moldovenii, ca minoritate.


Valentin Krîlov: „Realizarea drepturilor moldovenilor, care locuiesc permanent în Federaţia Rusă, sunt realizate la nivel destul de jos. Problema există şi tot trebuie să fie rezolvată cu eforturile comune din partea comunităţilor respective, care sunt create pe teritoriul Federaţiei Ruse şi ale organelor de stat ale Federaţiei Ruse. Este evident, dar Rusia nu prea atrage atenţie la aceste momente.”

*

Conform ultimului recensământ, din 2004, ruşii din Republica Moldova constituie ceva peste cinci la sută din populaţia întreagă a ţării. Majoritatea din ei, mai mult de două treimi, locuiesc în spaţiul urban. Despre relaţia minoritate/majoritate discutăm la microfonul Europei Libere şi cu scriitoarea Miroslava Metleaeva.

Miroslava Metleaeva
Miroslava Metleaeva: „Sunt reprezentantă a două minorităţi – minoritatea rusă şi minoritatea evreiească. Mămica mea este evreică, dar tatăl meu este rus, din Siberia tocmai. Aici, în acest loc unical s-au unit diferite valori interetnice. Aici este aşa un spirit tolerant. Niciodată n-am observat ca la majoritatea poporului basarabean, român o atitudine rea la alte minorităţi. Invers, uneori observam că nu prea cu stimă tratează autohtonii alţi oameni. Totuşi, majoritatea poporului trăieşte în nişte condiţii favorabile pentru fiecare, care vrea să obţină ceva în viaţa aceasta, indiferent de naţionalitate, de majoritate, de minoritate. Tot ce eu am putut să obţin în viaţa aceasta a fost obţinut aici în Moldova şi n-am avut piedici. Mai multe piedici am avut în perioada sovietică.”

Europa Liberă: Adică? Cum a fost în comunism cu majoritate şi minoritate?

Miroslava Metleaeva: „Era totuşi un procent anume pentru naţionalităţi, pentru NIŞTE naţionalităţi. Şi asta ştiu toţi.”

Europa Liberă: Adică un procent anume pentru ce?

Miroslava Metleaeva: „Pentru ce? Pentru învăţământ, pentru a primi decizii în diferite momente ale vieţii. Pentru includerea în politică.”

Europa Liberă: De ce se punea această limită?


Miroslava Metleaeva: „Nu era puterea sinceră. Totuşi era invadată de acest microb, dacă se poate de spus, de şovinism, de naţionalism. Totuşi era...”

Europa Liberă: Superiori şi inferiori?


Miroslava Metleaeva: „Superiori şi inferiori, asta era. Şi încă ce vreau să spun, doar se uitau la naţionalitate, când vroiai să nimereşti la vreo facultate. Iată eu ţin minte, pot să spun despre mine – am vrut să fiu juristă. Am terminat facultatea de filologie şi pe urmă aşa a fost un timp, când am lucrat şi la judecată ca un secretar-referend. Judecătorul cu care eu am lucrat, el mi-a spus: ai toate capacităţile de avocat, trebuie să ai a doua diplomă de jurist. Când mămica mea, dacă se poate despre acest lucru să vorbesc, mămica a spus: hai, eu am să mă duc la universitate, la facultate. De acum acolo la cursul trei trebuia să nimeresc, dacă după facultatea de filologie. Şi ea a venit la decanul facultăţii de juridică şi el când a văzut-o, dar ea este tipică evreică. Şi el a spus: noi primim numai oameni cinstiţi. Mămica a spus: da ce, faţa mea vorbeşte despre aceea că aparţin la o minoritate, care nu vă convine? El a spus: vă cer scuze, doamnă, dar noi avem un procent. Pe urmă eu m-am întâlnit cu acest domn, peste ani şi i-am făcut un lucru bun, i-am ajutat. Şi când i-am povestit istoria aceasta, ce s-a întâmplat cu mine, când eram mai tânără şi el n-a ştiut despre cine era vorba. El a spus: cer scuze, dar aşa erau timpurile.

Acum, când s-a schimbat tot în anii 90, eu m-am simţit cu mult mai liberă, măcar că poate am avut şi nişte probleme materiale. Totuşi, mă simt cu mult mai liberă, decât în anii tinereţii. Şi uneori mă mir, când tinerii spun că înainte a fost aşa de bine, că ne povestesc părinţii şi iată, ne povestesc bătrânii. Eu spun: dragii mei, toţi au uitat. Ei, ce-i Siberia... Ei, ce, au dus oamenii undeva acolo. Nu-i nimic, asta toţi inteligenţii fac. Iată şi acum, iată, nişte zbucium, aceea nu le place, aceea...Iată, atunci era cârnaţul era 2,2, iată am avut atunci gratis învăţământ. Hm, aş vrea să spun că asta e o minciună mare – gratis. Care salariu noi primeam? Noi nu puteam să mergem nicăieri. A fost şi asta, cum se numeşte – „propisca”.

Europa Liberă: Viza de reşedinţă.

Miroslava Metleaeva: „Da, şi oamenii erau legaţi de un loc. Era foarte greu să nimereşti din sat în oraş, asta era o problemă mare. Tot s-a uitat.”

Europa Liberă: Da cum vă explicaţi această memorie scurtă?

Miroslava Metleaeva: „Memoria scurtă, asta mi se pare, că este o capacitate a omului.”

Europa Liberă: Pentru că sunteţi un om de artă, vreau să vă întreb, eventual, dacă ar fi un concurs la dans sportiv, la ceva, pentru care echipă...?

Miroslava Metleaeva
Miroslava Metleaeva: „Eu vă spun: patria mea este Moldova, Basarabia. Şi eu întotdeauna retrăiesc când ai noştri undeva nu prea bine se prezintă. Dar sunt mândră când văd că actorii noştri, totuşi, au succese peste hotare, cântăreţi de-ai noştri. Şi când mă uit cum s-a schimbat tineretul. Ştiţi, a fost aşa un stereotip, că moldoveanul asta-i ţăran. Numai ţăran. Şi acum când văd tinerii, care ştiu vreo patru limbi, inteligenţi, care se comportă foarte frumos, care sunt, cum se spune, europeni din cap până în picioare, eu mă mândresc cu Moldova. Unii din fostele majorităţi spun, că iată e rău, iată aşa. Eu spun: de ce? De ce copii voştri nu ştiu limbi, cât ştiu acuma tineretul moldovean. Asta-i scopul – să ştii mai mult şi atunci biruieşti în toate condiţiile. Şi nimeni nu te împiedică.

Eu sunt scriitoare de limbă rusă. Asta este limba mea maternă, limba şi cultura de cel mai înalt nivel. Dar nu pot să nu preţuiesc şi cultura Moldovei. Iată încă ce eu vreau să spun: o greşeală, un partid spune să fii curajos. Tu eşti puternic şi tu trebuie să primeşti hotărârea dreaptă. Eu vă spun că acest slogan nu va avea succes. Oamenii s-au săturat să fie puternici. Ei vor ca cineva să primească hotărârea, că ei aleg Guvernul, că ei aleg Parlamentul, aleg un preşedinte şi vor ca lor să le dea să lucreze. Şi să nu fie puternici şi să se gândească şi în privinţa aceasta. Doar am împuternicit aceste momente pentru acei, care sunt la putere. Şi când le spun că tu trebuie să hotărăşti, pentru ce atunci tu eşti acolo?”

Europa Liberă: Deci, nu-şi asumă responsabilitatea cetăţeanul simplu?

Miroslava Metleaeva: „Cetăţeanul s-a săturat, că el trebuie să conveţuiească în condiţiile în care el trăieşte. El şi aşa are mult de hotărât, unde să-şi găsească lucru, cum să-şi hrănească familia. Şi lui încă îi spun că trebuie să fie încă mai puternic. Şi încă să fii curajos şi să alegi.”

Europa Liberă: Dar nu vi se pare că exact aici ar trebui să aibă cel mai mare curaj – să poată să aleagă. Să încredinţeze unei clase politice destinul ţării, dar să nu rămână el indiferent pe mai departe.

Miroslava Metleaeva: „Aveţi dreptate, dar eu spun despre majoroitatea. Despre majoritatea obosită şi învechită. Noi avem o societate foarte bătrână. Oamenii de vârstă mijlocie sunt peste hotare, majoritatea. Şi acum aceasta este societatea bătrânilor şi tinerilor.”

Europa Liberă: Să înţeleg că au rămas aceste două minorităţi – tineretul şi vârstnicii. Şi majoritatea a părăsit Moldova.


Miroslava Metleaeva: „Da. Majoritatea puternică.”

Europa Liberă: A oamenilor apţi de muncă.

Miroslava Metleaeva: „Da, da. Înainte era aşa: părinţi şi copii. Acum noi avem bătrâni şi nepoţi. Acuma ei, în timpul electoralei, alegerilor trebuie să hotărască soarta ţării, că ei sunt majoritari. 700 de mii de pensionari. Şi ei sunt mai activi, că ei sunt disciplinaţi şi ei vin. De ce? Că ei şi se tem. Ei cred într-un tătuc şi sunt puşi în condiţia, că ei trebuie să hotărască. Şi aceasta e ceva anormal. Da, ei au drepturile să voteze, ei au tot, dar totuşi conştiinţa lor este înapoiată. Şi iată din cauza aceasta noi suntem într-o situaţie foarte paradoxală.”

Europa Liberă: Se dă o luptă între două mentalităţi. Mentalitatea învechită şi o nouă mentalitate.

Miroslava Metleaeva: „Da şi eu aş vrea să spun că mentalitatea învechită are o mare influenţă asupra tinerilor. De ce? Fiindcă nu au alături pe tata şi mămica, care puteau să spună lor ceva mai interesant, mai contemporan. Că totuşi sunt peste hotare. Dar unde-s? Iată, alături cine este?”

Europa Liberă: Bunelul-bunica.


Miroslava Metleaeva: „Gata, asta este un electorat de manipulare, şi tinerii şi bătrânii. Şi asta e o tragedie mare.”

*

Aşa cum este astăzi structurat sistemul de putere, realizarea unei bune guvernări în Republica Moldova are şanse mari, dacă conducerea ţării provine din aceeaşi majoritate politică. Este de părere Vlad Spânu, preşedintele Fundaţiei „Moldova” de la Washington, cu care discutăm tot despre relaţia majoritatea/minoritate. De această dată majoritatea/minoritatea politică.

Vlad Spânu: „Din păcate la noi, în Republica Moldova sunt foarte multe minorităţi şi practic nu există majoritate. Cel mai mare partid, care a fost votat până acum, tot nu a reuşit în ultimii ani să ia o majoritate.”

Europa Liberă: Vă referiţi la PCRM?

Vlad Spânu
Vlad Spânu: „Mă refer la Partidul Comuniştilor, da. Şi asta este dintr-o singură cauză: că în Moldova partidele nu s-au axat de două poluri – stânga şi dreapta, dar partidele s-au creat în dependenţă de dorinţa unei persoane, sau a unui grup de persoane de a crea un partid şi nu de coagularea partidelor spre stânga sau spre dreapta. Şi din cauza aceasta există această problemă, cum există în foarte multe ţări europene. Spre deosebire de Statele Unite ale Americii, unde mă aflu eu şi văd, că anume formula aceasta de două partide majore este cea mai bună. Care aduce stabilitate politică şi nu instabilitate, cum vedem în Europa în foarte multe ţări, cu o democraţie deja foarte bine stabilită de mulţi ani. Să vorbim despre Italia, Polonia, chiar şi vecinii noştri, Ucraina, România, unde tot din cauza multor partide este o luptă crâncenă. Şi niciodată nu este o stabilitate cel puţin pe patru ani pentru un Guvern de a guverna.”

Europa Liberă: Aşa sau altfel, minoritate lângă minoritate, oricum formează o majoritate. Mă refer acum la eventuale coaliţii, care fac majoritate şi guvernează ţara.


Vlad Spânu: „Da, dar aceste coaliţii, dacă nu sunt puse pe principii sănătoase, atunci ele riscă să se destrame. Este destul de complicat, chiar în formula aceasta de la noi, Alianţa pentru Integrare Europeană. Sunt partide care sunt vădit de dreapta, sau cel puţin aşa vor să arate prin politicile lor. Sunt şi partide de stânga în aceeaşi Alianţă. Din aceste considerente niciodată nu va fi un numitor comun vis-a-vis de o politică concretă. De exemplu, eu văd foarte clar în Republica Moldova partidele, care deja au arătat în ultimii ani, prin politicile lor, că sunt de stânga. Deci, de stânga este clar Partidul Comuniştilor şi Partidul Democrat, în special ultimele declaraţii ale domnului Lazăr privind politicile sociale. E clar că ei vor să creeze un partid de stânga.

Şi în partea dreaptă a eşichierului politic sunt Partidul Liberal, Partidul Naţional-Liberal şi Partidul Liberal-Democrat, care vor să arate că este de dreapta, însă şi aici sunt probleme. De exemplu, cum că Guvernul Filat vrea să creeze o agenţie de monitorizare a preţurilor. Aici absolut nu se împacă cu gândul că într-o societate capitalistă preţul nu este monitorizat şi controlat, formarea preţului de către Guvern. Guvernul trebuie să aibă politici, care ar promova concurenţa şi atunci ar acţiona preţul. Fiindcă ştie că preţul este format de cerere şi ofertă. Misiunea Guvernului este anume de a ridica barierele, care ar face ca în Moldova să vină mai multe medicamente şi prin concurenţă s-ar coborî preţurile, nu să indice farmaciilor ce preţuri să pună. Deci, acesta este un instrument tipic socialist, adus într-o societate, care se vrea să fie capitalistă.”

Europa Liberă: Domnule Spânu, în relaţia dintre minoritate şi majoritate problema fundamentală rămâne a fi înţelegerea reciprocă. Realizarea acestei înţelegeri este uneori împiedicată de un decalaj al priorităţilor. Totuşi, majoritatea consideră că relaţia minoritate/majoritate este evident importantă, iar instituţionalizarea ei este una dintre problemele, care trebuie rezolvate.

Vlad Spânu: „În sens naţional, da, sunt de acord cu Dumneavoastră. Însă în sens politic, majoritatea trebuie să promoveze politicile de guvernare şi atunci electoratul va socoti dacă politicile astea sunt bune sau nu sunt bune. Şi dimpotrivă, minoritatea trebuie să vină în critica guvernării, atunci când guvernarea face erori, greşeli. Şi atunci electoratul va vedea cine dintre aceste două grupări – majoritatea, care este la guvernare şi minoritatea, care este în opoziţie, are dreptate. Şi atunci astea sunt alegerile. Alegerile vor corecta erorile şi vor încuraja pe cei, care au dreptate şi le va da o şansă. Deci, în sensul ăsta eu socot, că este foarte bună o concurenţă sănătoasă, constructivă, decât o colaborare sau o înţelegere. Fiindcă înţelegerea nu va duce la nimic bun, în sensul - concurenţa este un leac atât în economie, cât şi în politică foarte bun.”

*

Europa Liberă a căutat să afle ce cred oamenii, întâlniţi ocazional în stradă, despre relaţia majoritate/ minoritate.

- „Noi suntem zidiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi trebuie să avem aşa o înţelepciune comună, să ne cinstim unul pe altul, şi minoritatea trebuie să se supună majorităţii. Fiindcă în Republica noastră sunt şi găgăuzi, sunt şi ucraineni. Nu trebuie să întroducem atâtea limbi, dar trebuie să fie limba de stat, românească. Cei mai mici de cei mai mari trebuie să asculte. Aşa a spus Hristos – ce-i a lui Dumnezeu, e a lui Dumnezeu. Şi ce e a Cezarului, e a Cezarului. Toţi sunt egali. Noi ne împăcăm aşa. Nu ne certăm.”

- „Net naţii, esti liudi. Dobrîe, poreadocinîie liudi. Naşi druzia moldovani, moldovani druzia ruskih, ucrainţî, i belarusî. Vse liudi. Prosto liudi. Hotea tam, conecino, v Parlamente bolişenstvo moldovan. No ăto estestveno, moldavscaia respublica, no doljno vsio reşatsea vo blaga liudeam. Vedi posmotrite, scolico narod za partiu KPRM. Scolico naroda? Razve ăto menişenstvo? Nicivo podobnovo ne menişe. Esli Filat nabiraet 18 proţentov, to Voronin nabiraet 33, gde je tut menişe, gde je tut bolişe? Nas tut esti sluceai cito daje odin idiot protiv mnoghih i on prav. A evo ne priznaiut potomu cito te bolişenstvo. Vot a ciom govoriu. Ăto uje nespravedlivosti. Tac i v politiche poluceaetsea.”

- „Ia scitaiu voobşce cito doljno bîti svoboda. Ne obiazatelino menişenstvo/bolişenstvo podcineatsea. Ili naoborot. U cajdovo svoio mnenie, svoi vcus. Fiecare are drepturi. În Parlament, pur şi simplu, prinţip, prinţip. Fiecare cu prinţipul lui.”

- „Ei trebuie să găsească limbă comună. Să fie toţi pentru norod, să fie. Nu pentru dânşii.”

- „Eu socot că cei puţini trebuie să asculte de cei mulţi. Puterea trebuie s-o deţină cei majoritari, nu cei minoritari.”

- „Majorităţile şi minorităţile. Dacă nu vor, Dumnezeu o să-i pedepsească în altfel.”

- „Trebuie să ne stimăm unul pe altul. Majoritatea pe minoritate trebuie să-i stimeze, deoarece aceşti mai puţini ei ne-au condus pe noi. Da noi am aplecat capul. Da acum lumea s-a trezit. Ajunge. Suntem acasă la noi şi trebuie şi noi să conducem. Da e greu. Opoziţia trebuie să se conformeze tot în folosul societăţii. Nu să ieie numai pentru minoritate şi dacă el, cum Voronin a pus coarnele că numai aşa şi numai aşa cum el vrea. Trebuie să cedeze. Şi opoziţia cedează şi majoritatea trebuie să cedeze. Trebuie să ia compromisuri, ca să fie o societate cum trebuieşte, europeană.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG